Tutela

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1763 TUTELA – În dreptul civil. Tutelă; că “o specie de tutelă care a continuat până la vârsta pubertății; gardianul fiind numit “tutore“și cel ce era pus sub tutelă era numit “pupillus“. 1 Dom. Drept civil, b. 2, tit. 1, p. 260. O putere acordată de legea civilă unei persoane libere să-l apere atunci când, datorită vârstei sale, nu este în stare să se apere. Un copil aflat sub puterea tatălui său nu era supus tutelei, pentru că nu era o persoană liberă, caput liberum.

DEX – tutelă f. 1. autoritate dată conform legii spre a purta grijă de persoana și de averea unui minor sau a unui interzis; 2. fig. protecțiune. *tutélă f., pl. e (lat. tutela). Jur. Epitropie, apărarea persoaneĭ și averiĭ unuĭ minor orfan saŭ unuĭ interzis de către altă persoană pusă la un tribunal. Fig.Protecțiune. TUTÉLĂ ~e f. 1) Autorizație acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acționa independent sau de bunurile acesteia. fig. depr. Dependență jenantă; ocrotire supărătoare. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. Sarcină pe care o primește sau și-o ia o țară, un grup de țări, o organizație politică internațională etc. de a administra și de a ocroti (pe un anumit termen) un teritoriu, o țară.  Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc.  vezi si Tutore; Pupil.