calendar

Etimologic  Calendar c. 1200, “anul divizat sistematic în zile și luni”; mijlocul sec. XIV. ca “tabel care prezintă diviziuni ale anului”; de la Fr. Medievala calendier “lista, registru“, din Lat. calendarium  “registru de conturi” de la calendaer/kalendae “calende”  prima zi a fiecarei luni la romani, când datoriile deveneau scadente și conturile erau socotite. Provine de la calare “a striga, a chema, a anunta solemn”, așa cum au făcut preoții în proclamarea noii luni care a marcat calendele, de la rădăcina ProtoIndoEuropeana * kele- (2) “a striga”. În Roma, lunile noi nu au fost calculate matematic, ci mai degrabă observate de preoții din Capitol; când au văzut-o, vor “declara” numărul de zile până la none (primele cinci sau șapte zile, în funcție de lună). Cuvântul a fost luat de Biserica timpurie pentru lista sa de registre a sfinților și pentru zilele lor de sărbătoare. Înțelesul “listă de documente aranjate cronologic” este de la sfârșitul anului 15c.