capitan

Ballentines Law dictionary editia III litera C – ofiter ce comanda o companie sau o trupa de soldati; un ofiter de marina ce comanda o nava  (vezi nava) ; comandantul unei nave comerciale maritime.

Black law Dictionary editia a IV-a (pag. 341)  – guvernatorul (vezi guvern) sau ofiterul ce controleaza un vas ce ofera servicii comerciale este deobicei catalogat “capitan” de catre ofiteri inferiori si mateloti, dar in afacerile maritime si legea amirala este probabil mai fregvent denumit “maestru”. In jurisdictia straina aceest titlu este deobicei numit “patron” (vezi patron).  Termenul este deasemenea folosit pentru comandat al echipei de politie municipale. (vezi politie).

Etimologic CAP’TAIN Lat. capitis s. capetenia sau seful unei nave sau al unei companii. Cuvintele Recapitulare, capitatie, capitula, capital, decapitat au aceasi radacina etimologica cu Capitan.

DEX capitan – s. m. – 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de județ cu atribuții militare, administrative și polițienești (vezi politie). – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány.  Căpitan de poștă (sau de poște) = administratorul unei poște. cel ce comandă o companie într’un regiment; 2. ofițer de marină care comandă un bastiment de răs-boiu sau de comerț, un port;

Lat. Capitium/ dativ Capitis = absidă Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale; bolta unei biserici acoperită cu o semi-cupolă.

Vezi si definitia:  capitala