census (recensamant)

Black law Dictionary editia a IV-a numaratoarea oficiala sau enumerarea omenilor intr-un stat, natiune sau district. Este o constatare a populatie si nu o estimare. In Dreptul Roman. O numerotare sau inscriere a oamenilor, impreuna cu evaluarea averilor acestora. In vechea legislatie Europeana:  O taxa, sau un tribut; impozit. 

Ballentines Law dictionary editia III litera C  O numerotare ofciala a populatiei de locuitori dintr-o tara, stat, judet, oras sau alta subdiviziune politica sau al unui district administrativ. O numaratoare deceniala facuta de guvernul United States (United States este o corporatie ce ofera servicii guvernamentale si nu este acelasi lucru cu the United States of America) a locuitorilor si al bogatiilor tarii si inscrierea altor statistici.

Etimologie census  – 1910 referindu-se la inregistrare si taxare in istoria Romana, din Lat census “inscrierea numelor si evaluarea proprietatilor a tuturor cetatenilor Romani” original participiul trecut al cuvantului censere  “a evalua” (vezi cenzor s.). Folosirea moderan a cuvantului census ca “enumerare oficiala detaliata a locutorilor dintr-o tara sau dintr-un stat” a ineput in Statele Unite (1790), si in Franta Revolutionara (1791). Proprietatea in scopul taxari a fost motivul principal in Roma, deci Lat.census a fost deasemenea folosit in sensul de “averea cuiva, valoarea cuiva, bogatia.

DEX cens –  1) (în Roma antică) Recensământ periodic al cetățenilor și al averii lor, pentru repartizarea în categorii fiscale. 2) (în evul mediu) Rentă plătită de țărani seniorului pentru folosirea pământului. 3) (în unele state occidentale) Condiție prin care se limitează exercitarea anumitor drepturi ale cetățenilor. ~ de vârstă. /<lat. census, fr. cens ; odinioară la Romani, numărarea cetățenilor și evaluarea averii lor (azi recensământ): profesiunile liberale sunt scutite de cens ;  impozit sau prestațiune anuală: dispensă de cens; cens electoral, cotitatea de impozite necesare spre a fi alegător sau ales.