cenzor

Etimologie censor – s.m.  “Magistrat Roman ce se ocupa de recensamantul si supraveghea moravurile si moralele publice” din Fr. Medievala censor si direct din Lat. censor, derivat din censere “a evalua, a aprecia, a decide, a hotara”, din radacina Proto Indo Europeana *kens- “a vorbi solemn, proclama” (deasemenea surse Sanscrite  śamsat “recita, lauda” śasa “cantec de slava”). Acestia erau deasemenea insarcinati cu finantele publice si lucrarile publice. Transferat sub sensul de “judecator insinuant a conduitelor morale” in Anglia din 1590 Cenzorul Latin a avut sens de “judecator sever, moralist rigid, cineva care cenzureaza”. In anii 1640 folosit in sensul de “oficial imputernicit sa examineze cartile, piesele de teatru (filmele mai tarziu) pentru a vedea daca nu contin ceva imoral sau eretic”. La inceputul sec. XIX in sensul cuvantului Englez censor a fost concentrat in “agent statal insarcinat cu suprimarea exprimarii sau publicarea unor articole considerate conspiratii politice”

DEX – cenzor 1955-1957 CENZÓR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative sau (în regimul economic capitalist) a unei societăți pe acțiuni, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistru care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și averilor v. cens (1) și de a supraveghea moravurile publice.