Drept comercial/ Lex mercatoria

BallentinesLaw3rdEdition-Litera L – Law Merchant – Un organism de legi comerciale ce cuprinde obiceiurile comerciantilor in diferite tari comerciale, dar nu se bazeaza exclusiv pe institutiile si obiceiurile locale a unei anumite tari, si care consista in cateva principii a echitatii si folosirea negotului care datorita avantajelor generale si a bunului simt al justitiei  a fost stabilit pentru a regula afacerile negustorilor si marinarilor in toate tarile comerciale a lumii civilizate. Recunoscuta ca fiind parte din dreptul cutumiar englezeasc (common law). Fundamentul jurisprudentei de a regula cambii si bilete la ordin (Leul si toate monedele hartie sunt bilete), mai exact negociabilitatea acestor instrumente in ceea ce priveste drepturile si obligatiile persoanelor care devin parte al unui astfel de instrument.

Dreptul Mercantil sau Lex Mercatoria a fost original un organism de legi separat, precum echitatea si legea amirala, si era administrat de instante speciale sau distincte. A avut o analogie cu sistemul Roman cunoscut sub denumirea de “jus gentium“. Lex Mercatoria nu a fost, precum dreptul cutumiar englez (common law), obiceiul unui loc sau al unui teritoriu; a fost obiceiul recunoscut al mercenarilor si al negustorilor care aveau o relatie de afaceri in toate tarile Europene, incluzand Anglia. Clasa negustorilor si controversele membrilor care faceau parte din aceste rezultate din tranzactiile comerciale, nu erau subiecti al dreptului cutumiar  englezesc (common law). In timpul sec. XVI instantele amirale au declarat principiile legii comerciale. Mai tarziu, judecatori cutumiari au trecut limitele domeniului amiral peste tranzactiile comerciale. Deci, Dreptul comercial a devenit treptat parte din sistemul de Drept Englezesc.