Drept natural

TheEssentialLawDictionary-1stEdition pag 336 – Reguli morale si principii considerate ca guverneaza comportamentul uman in mod natural, fiind parte inerenta a naturii umane, indiferent de legile decretate de alte clase sociale.

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1253 – Expresia “drept natural” sau jus naturale, a fost in mare parte folosita in speculatiile filozofice a juristilor Romani din timpul Dinastiei Antoninilor, si a avut intentia sa denote un sistem de reguli si principii pentru ghidarea conduitei umane care, independenta de legile adoptate sau ale sistemului specific unei populatii, ar putea fi descoperita de inteligenta rationala a omului, si va avea sa se dezvolte din si conform naturii sale, facand referire la intreaga sa consitutie mentala, morala si fizica. Punctul de inceput pentru acest concept a fost Stoicismul sau o viata ordonata “conform naturii”, care in schimb se bazeaza doar pe banuita existenta, in timpurile primitive, a unui “stadiu natural;” care este, o conditie a societatii in care omeni erau guvernati universal doar de supunerea consistenta si rationala a nevoilor, impulsurilor si solcitarilor naturale concrete ale acestora, astfel de natura fiind stricata prin necinste, falsitate, sau indulgenta a pasiunilor primitive.

Drept natural Legal Romana –  Notiune proprie gandirii preburgheze si burgheze potrivit careia dreptul pozitiv este precedat de un drept ideal, imuabil si universal fara caracter statal. El isi are originea in natura sau ratiunea umana, in vointa si ratiunea divina.

Wikipedia Dreptul natural este o doctrină care se bazează pe credința că există o lege naturală universală, care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura rațională și socială a umanității.

(Dezbateri mai ample legate de Dreptul Natural in urmatoarele articole : Dreptul Natural vs Dreptul Pozitiv ; Legea naturala impotriva Legii Pozitive si Mark Passio Seminar Legea Naturala.)