echitate

Black law Dictionary editia a IV-a pag 710 – In cel mai general sens acest termen denota spiritul si obiceiul corectitudinii, justetei, si atitudinea de dreptate care reguleaza interactiunile umane – regula de a ne comporta cu altii, la fel cum am dori ca altii sa se comporte cu noi. Deci acesta este sinonim cu dreptul sau justitia naturala. Dar in acest sens obligatia este mai degraba una etica decat juridica, si discutiile implicate de aceasta apartin de sfera moralurilor. Isi are fundamentele in perceptiile constiintei, nu in sanctiunile drepului Pozitiv 

Echitatea este un corp jurisprudential, sau un domeniu jurisdictional, ce difera ca origini, teorii, si metode de Dreptul Cutumiar (common law).  Este un organism de reguli existente in tandem cu dreptul civil , bazata pe principii distincte, si care revendica intamplator sa inlocuiasca dreptul civil in virtutea unei sanctitati superioare inerenta in acele principii.

TheEssentialLawDictionary-1stEdition  pag 171 –  O ramura a jurisprudentei care a luat fiinta in Anglia ca o alternativa la severitatea Dreptului Cutumiar(common law) in care instantele incercau sa determine ce este corect intr-o anumita situatie in loc sa aplice cu strictete dreptul si precedentul, folosit in problematici in care dreptul era necorespunzator; astazi, echitatea si dreptul cutumiar au fusionat in mare parte, dar principiile echitabile si remediile inca exista.

Echitate in dreptul Romanesc – 1) dreptate. în cadrul dreptului penal material şi al celui procesual penal, echitatea presupune o adaptare, o individualizare a răspunderii penale, astfel încât ea să corespundă condiţiilor concrete în care s-au săvârşit faptele şi situaţiei personale a făptuitorului. 2) ideea de justiţie ce se bazează pe ideea de egalitate în faţa legii, principiu de drept natural (vezi Drept Natural) fondat pe reguli etice superioare normelor dreptului pozitiv. 3) ceea ce se întemeiază pe dreptate; drept; just.

Etimologie Equity – inceputul sec. XIV “calitatea de a fi egal sau corect, impartialitate in raport cu altii”, din Franceza Veche equite (sec. XIII), din Lat. aequitatem (nominativ aequitas) “egalitate, uniformitate, conformitate, simetrie; corectituine, drepturi egale; bunavointa, moderatie” de la radacina aequus “egal, just, echilibrat”. Nume a unui sistem de drept dateaza din 1590 din Roma naturalis aequitas, principiul general de justitie care corecta sau suplimenta codurile legale (vezi cod).

DEX *echitáte f. (lat. ăequitas, -átis, d. aequus, egal, echitabil. V. egal). Dreptate, justiție naturală (în opoz. cu „justiție legală”).