episcop

Black Law Dictionary 5th – demnitar ecleziastic, fiind sef al clericilor din eparhia sa, subiect al arhiepiscopului din provincia in care eparhia sa este situata.

Etimologie bishop – Engleza veche “episcop, mare preot (evreu sau pagan), din Lat. Veche episcopus, din Grecescul episkopos “observator, supraveghetor spiritual” un titlu acordat pentru diferiti oficiali guvernamentali, mai tarziu preluat de Biserica, format din epi- “peste” + skopos “cineva care observa, cineva care are in grija; gardian, protector” (din radacina Proto Indo Europeana *spek-  “a observa”). Sens atribuit specific in Biserica, dar cuvantul a fost deasemenea folosit in Noul Testament ca tiplu descriptiv pentru cei mai in varsta, si apoi in continuare folosit in anumite secte non-ierarhice Crestine.

DEX – *epíscop, și -óp m. 1939 (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.