ierarhie

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 937 – Original, forma de guvernamant format dintr-un corp de preoti. In prezent, corpul de ofiteri in orice biserica sau in orice institutie eclezistica, considerand ca formeaza o serie de ranguri  sau grade ascendente de putere si de autoritate, cu o supunere colectiva incepand cu cel mai jos rang pana la cel mai inalt. In mod derivat, orice organism de barbati, considerati sub capacitatea lor publica, si considerat ca formeaza un lant de putere, dupca cum este descris mai sus.

Etimologie hierachy – sec. XIV, herarchie, ierarchie “rang in ordinea sacra; una dintre cele trei divizii a celor noua cete de ingeri*”; vag “domnie, stapanire” din Fr. Veche (sec. XIV, Fr. Moderna  hiérarchie), din Lat. Medievala hierarchia ” “diviziune de ingeri pe clase” (in sistemul lui Dionise Areopagitul), din grecescul hierarkhia “domnia marelui preot” de la hierarkhes “mare preot, lider a riturilor sacre”; de la ta hiera “ritualuri sacre” (pluralul neutru al cuvantului hieros “sacru”) + akhein “a conduce, a domni” (vezi arhonte, arhon). Sensul de “organizare pe clase sociale” dateaza din 1610, folosit initial in biserica.

DEX ie- și ĭerarhíe f. (vgr. ῾ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea și subordonarea celor noŭă cete de îngerĭ. Gradațiunea funcțiunilor bisericeștĭ, militare saŭ civile.