Jurat/Juri
JURÁT1, jurati, s. m. (în unele state și în România în trecut) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile; jur1. ◊ Curte cu jurați = Curte cu juri. – Din fr. juré, lat. juratus. JURÁT1,jurați,s. m. (În unele state) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese civile;
(Iuz) Judecător sătesc care împreună cu primarul alcătuiau judecătoria comunală, care judeca neînțelegerile dintre săteni. JURÁT1, jurați, s. m. 1. (În vechea organizare judecătorească) Persoană făcînd parte dintre cetățenii desemnați să judece cauzele criminale. Dacă eram jurat, eu îl achitam. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. Ia spune, Dragomire, ce fel de om era… Eu n-am văzut de cînd sînt o judecată la jurați. CARAGIALE, O. I 243. ◊ Curte cu jurați = instanță de judecată pentru procese criminale, delicte politice sau de presă etc. compusă din magistrați și din cetățeni aleși după anumite criterii. . (Învechit, Transilv.) Membru al unui consiliu cu atribuții administrative (comunale, bisericești etc.) JURÁT s. m. cetățean ales pentru a participa la judecarea unor procese penale; jur. (< fr. juré, lat. iuratus). JURÁT ~ți m. (în vechea organizare judecătorească) Cetățean ales să participe la soluționarea unor procese în instanța judecătorească. Membru din juriu de 12 cetățenĭ ĭeșițĭ la sorțĭ pentru a judeca crimele și delictele de presă: curtea de jurațĭ saŭ a juraților (greșit curtea cu jurațĭ, cum se zice obișnuit, după cum ar fi greșit e o mulțime cu oamenĭ îld. de oamenĭ.
DEX JURI JURIs.m.pl. Curte cu juri = comisie de cetățeni, care îndeplineau ocazional și temporar funcții judiciare. jur1 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr jury] 1 (Asr) Jurat1. 2 (În vechea organizare judecătorească) Curte cu ~i Organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați