Jus Gentium
Dreptul Internațional
Dreptul Ginților
Jus gentium (ius gentium) (Lat. Pentru „legea natiunilor”) este un concept de drept internațional ce făcea parte din Sistemul Roman legal antic și tradițiile legale Occidentale bazate pe, sau influențate de acesta. Ius gentium nu este un corp de legi statuare sau un cod legal, ci mai degrabă obiceiuri cutumiare considerate a fi acceptate în comun de toate gințile („strabunii” sau „națiunile”) în „conformitate rațională cu standardele conduitei internațională”
După Creștinizarea Imperiului Roman, legea canonică a contribuit la ius gentium-ul internațional. Odată cu sec. XVI conceptul comun numit ius gentium s-a desintegrat datorită faptului că națiunile Europene individuale au dezvoltat organe legislative distincte, autoritatea Papală a început să se diminueze, și colonialismul a creat națiuni dependente în afara Occidentului.
În antichitatea clasică, ius gentium a fost considerat un aspect al dreptului natural (ius naturale) separat de dreptul civil. Juristul Gaius (Caius) definește ius gentium drept „rațiunea naturală stabilită între oameni”
„Fiecare neam (populus) care este guvernat prin statute și obiceiuri (leges et mores) observă parțial propria sa lege particulară și parțial dreptul comun al întregii omeniri. Acel Drept care a fost stabilit pentru un anumit popor se numește ius civile (drept civil) ca fiind legea specială a civitas (statul) , în timp ce dreptul stabilit de rațiunea naturală este stabilit pentru întreaga omenire și este urmată de către toți oamenii aceasa numindu-se ius gentium (legea națiunilor sau legea lumii) ca fiind dreptul observat de omenirea întreagă. Deci populația Romană observă parțial dreptul lor particular și parțial dreptul comun al omenirii”
Ca o formă de dreptu natural, ius gentium a fost considerată ca fiind „înăscută în toate ființele umane”, o viziune care era la unison cu filozofia Stoică. Cicero distinge între lucruri care sunt scrise și cele care sunt nescrise dar sunt susținute de ius gentium sau mos maiorum (more maiorum) „obicei ancestral”. În tratatele De officiis se consideră ius gentium un drept suprem al obligațiilor morale ce leagă ființele umane peste cerințele dreptului civil. O persoană în exil de exemplu, își pierde statutul juridic ca cetățean Roman, dar se presupune că ar trebui să rețină protecțiile de bază ce se aplică oricărei ființe umane sub ius gentium. Sclavia a fost susținută de ius gentium, chiar dacă după dreptul natural toți s-au născut liberi. Hermogenianus, un jurist Roman din sec. III, descrie ius gentium cuprinzând războaie, interese naționale, regalitatea și suveranitatea, drepturile de proprietate, limite de proprietate, așezări și comerț, inclusiv contractele de cumpărare și vânzare, de închiriere și de angajare, exceptând anumite elemente contractuale distinse prin ius civile. Ius gentim a fost practic foarte important pentru facilitarea dreptului comercial.
Cea mai timpurie formă de drept internațional a fost religioasă și se referea conceptului de „război just” (bellum iustum – război just considerat justificabil de către principiile dreptului fetial – ius fetiale) care ar fi trebuit să aibă loc doar printr-o declarație de război ritualizată de către preoții fețiali. Ambasadorii străini erau protejați de ius gentium, și era o încălcare religioasă dacă se aducea orice prejudiciu unui diplomat.
În timp ce se poate spune că termenii tratatelor de pace se încadrează în general în ius gentium, nu există un cadru de drept internațional per se cu care trebuia să se conformeze un astfel de tratat.
În timp ce gentes erau aduși sub dominația Romană, Dreptul Roman a devenit efectiv Dreptul Internațional. Legile care se refereau inițial la chestiunile legate de dreptul contractelor în rândul cetățenilor romani, cum ar fi transferurile de proprietate și administrarea, au fost astfel “internaționalizate” printre gentes. Pot apărea întrebări privind “dreptul internațional” în legătură cu acordarea individuală a cetățeniei și dacă acestea sunt conforme cu tratatul.
Un pasaj împortant legat de cum au perceput „dreptul internațional” este prezentat de către Titus Livius, așa cu a fost spus de un trimis al regelui Antioh:
„Există trei feluri de tratate (foedera, singular foedus), a spus, prin care statele și regii încheiau prietenii (amicitiae): unu când în timp de război termeni (leges) erau impuși asupra celor cuceriți; pentru că orice a fost cedat celui ce era mai puternic în război, era dreptul victorului și privilegiu să decidă ce proprietăți cucerite dorește să confiște; în al doilea rând, când statele care după război sunt tot egale și o dau la pace și prietenie în termeni de egalitate; sub aceste condiții cereri pentru resituții sunt efecuate și aprobate prin acord comun, și dacă o anumită proprietate este incertă în urma războiului, aceasta se va reglementa conform regulilor de drept tradițional sau conform fiecărei parți; al treilea există când statele care nu au fost niciodată în război își jură prietenie reciproca într-un tratat de alianță”
Notă: Antioh al III conform wikipedia a: „Antioh al III-lea a strămutat 2000 familii de evrei din Babilon în regiunile elenistice anatoliene din Lidia și Frigia. Josephus l-a descris ca fiind prietenos față de evrei și conștient de loialitatea lor *(Antichități, capitolul 3, secțiunile 3-4), în contrast cu atitudinea fiului său, Antioh al IV-lea. După mărturia lui Josephus, Antioh al III-lea a redus impozitele și a permis evreilor să trăiască „în conformitate cu legea părinților lor”.
Europa Medievală
În Evul Mediu, ius gentium derivă din legea canonului, în plus față de teoria legală romană. În antichitatea târzie, Isodor din Sevilla a enumreat principiile ius getntium concetrând-se pe foedera pacis „tratate de pace”.
Ius gentium este ocupația, construcția, fortificația, războaiele, captivitatea, dreptul de recâștigare a cetățeniei după captivitate, sclavie, tratate, pace, armistițiu, inviolabilitatea ambasadorilor, interzicerea căsătoriilor mixte; și este ius gentium deoarece aproape fiecare națiune o folosește.
Sursa Wikipedia Engleză Jus Gentium.
O maximă a legii legată de ius gentium zice : SERVITUS EST CONSTITUTIO JURE GENTIUM QUA QUIS DOMINO ALIENO CONTRA NATURAM SUBJICITUR.- Sclavia este o instituție prin legea națiunilor, prin care un om este supus stăpânii altui, contrar naturii. Blacks Law Dictionary editia IV pag. 1612
Conform surselor etimologice „cei legați de Jus Gentium sunt persoane care aparțin aceleiași familii, consătean, soldat regal, dar deasemenea și străini, barbari ( tot ce este opus unui Roman) și vine de la substativul gentiles „cei ce aparțin unei singure națiuni”. Cuvântul Latin a fost apoi folosit în Vulgate (vulgaris) în traducerea cuvântului Grecesc ethnikos format din cuvântul ethne „națiunile” care se tradicea în Ebraică ha goyim „națiunile (non-Evreiești). Deci în Latina Târzie după creștinizarea Romei, gentilis putea însemna deasemnea păgân, sau cineva care nu aparține unei religii majore (Creștin, Musulman, Evreu). Cuvântul este asociat etimologic cu gentile – cineva care nu este evreu care mai devereme era folosit ca cineva care nu este Creștin, un pagân, din Lat. Gentilis „cei ce fac parte din aceași familie sau același clan” sau ceea ce aparține de gens Roman, gens= rasă, clan din rădăcina Proto Indo europeană gene– „a da naștere, beget” de unde provine și zicala get-beget.
Deci Gentium este asociat cuvântului gentil și chiar și în DEX -ul spune că înseamnă păgân.
Din cuvântul gentil mai derivă și nobil, sau provenit din familiei bună. În Anglia după 1520 se folosea termenul gentry pentru mica nobilime, adică nu erau chiar nobili dar erau aristocrați.”
Cuvântul goy etimologic înseamnă „un gentil, un non-Evreu” (plural goyim), 1835 din Ebraica goy „popor, națiune”. Forma feminină al cuvântului a fost adoptat în Franceza Medievală gouge „whench”.
Gens conform Black Law Dictionary Editia. IV pag. 891 – În Dreptul Roman, un trib sau un clan; grup de familii, conectate printr-o linie succesorială comună și care poartă același nume, fiind toți născuți liber din stramoși liberi, și care posedă drepturi civile depline.
Gentiles Black Law Dictionary ediția IV – în Dreptul Roman, membrii unui gens sau un trib comun.
În această carte „Dreptulu Naturalu Privatu” scrisă de masonul (conform Wikipedia) Barnițiu spune că „jureconsultii Romani spunu curatu, că serbitutea e numai juris gentium.” Sclavia, spune Florentinus „este o instituţie a dreptului ginţilor în baza căreia cineva este supus unei puteri străine contra naturii” („servitus est constitutio iuris gentium qua quis dominio alieno contra naturam subicitur”)
Constituția Vaticanului este numită Lumen Gentium deci lumina ginților sau a nobililor ceea ce ma duce cu gândul iluminati. Ciudat că gentium este asociat cu păgân dar Constituția lor este numită Lumen Gentium.
Legat de Lumen Gentium (Lumina Ginților) mi-a atras atenția „Cântegul gintei Latine” lui Vasile Alexandri (care conform wikipedia a fost și el mason, și nu numai wikipedia)
Latina ginta e regina
Intre-ale lumii ginte mari;
Ea poarta-n frunte-o stea divina
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot inainte
Maret indreapta pasii sai.
Ea merge-n capul altor ginte
Varsand lumina-n urma ei.
Latina ginta e vergina,
Cu farmec dulce, rapitor;
Strainu-n cale-i se inclina
Si pe genunchi cade cu dor.
Frumoasa, vie, zambitoare,
Sub cer senin, in aer cald,
Ea se mireaza-n splendid soare,
Se scalda-n mare de smarald.
Latina ginta are parte
De-ale pamantului comori
Si mult voios ea le imparte
Cu celelalte-a ei surori.
Dar e teribila-n manie
Cand bratul ei liberator
Loveste-n cruda tiranie
Si lupta pentru-al sau onor.
Sincer să fiu nu prea am fost interesat în copilărie de interpretările poeziilor marilor poieți dar având în vedere prezumția că Alexandri a fost mason, și Constituția Vaticanului,extensia Imperiului Roman, este numită Lumen Gentium ce este scris cu roșu eu am interpretat așa:
Latina este limba oficială a Vaticanului și etmiologic Latina înseamnă „“a sta ascuns, și are legături cu de povestea lui Saturn.”(vezi definitia Latina aici). „Latina ginta e regina/Intre-ale lumii ginte mari” Latina sau legislația imperiului Roman personificată ca o femeie este regina tuturor gintelor mari, deci supremă. „Ea poarta-n frunte-o stea divina” Mă duce cu gândul la pentagrama și la zeița Venus = Afrodita/Ishtar/Inanna Lucind prin timpii seculari, adică de-alungul secolelor. Ea merge-n capul altor ginte adică este conducătoarea celorlalte triburi (dacice, tracice, nativi americani etc.) Latina ginta e vergina vers care ar întări prezumția Fecioarei Maria. Strainu-n cale-i se inclina aceleși alte ginți/triburi de care vorbeam. Latina ginta are parte/De-ale pamantului comori adică prin legislația Imperiului Roman ginta Latină beneficiază de comorile pământului.
Legea națiunilor (Dreptul ginților) scrisă de Emmerich de Vattel a fost influențată de Jus Gentium Methodo Scientifica Pertractum (Legea națiunilor conform medotei științifice) scrisă de Christian Wolf. În Legea Națiunilor sunt principiile fundamentale acceptate universal legat de cum sunt stabilite relațiile internaționale, suveranitatea națională și recunoașterea structurilor și convențiilor fundamentale. Opera lui Vattel a început practic prin traducerea Jus Gentium Methodo Scientifica Pertractum, din limba latină la care a adăugat propriile lui concepții. Acesta a fost influențat deasemenea de ideologiile lui Gottfried Leibniz și Hugo Grotius. În mare parte se prezintă obligațiile statelor și a Cetățenilor, dar și cu ramificații pentru teoria războiului just, din care a rezultat diplomația internațională după cum o știm în ziua de azi. Vatel a elucidat „Regula de aur al suveranilor”: PRECUM VOIŢI SĂ VĂ FACĂ VOUĂ OAMENII, FACEŢI-LE ŞI VOI ASEMENEA.
Vezi o copie a Law of Nations aici: https://www.panterrapca.org/cote/international-law
Concluzia mea finală este că Ginta Latină adică originile nobilimii Romane care au fost conducătorii Vaticanului prin succesiunea Sfântului Scaun Papal, nu este subiectul nici unei jurisdicții religioase, politice sau civice ci este independentă și conduce toate celelalte ginți (națiuni) și dreptul internațional este dreptul prin care reglementează aceste.
Vezi documentul in format PDF aici. Daca ti-a placut articolul si doresti sa participi la discutie apasa aici.