Mic Dictionar – etimologia cuvintelor si definitii juridice.

Multe cuvinte nu au avut sensurile pe care am fost indoctrinati sa le percepem azi. In aceasta mica culegere vom face o calatorie in diferite spatii temporale pentru a observa ce menire au avut aceste cuvinte. In termeni juridici si legislativi aceste cuvinte in mare parte nu si-au pierdut sensul. Scriitorul Philip K. Dick a declarat “Manipularea cuvintelor este principalul instrument de manipulare a realitatii. Daca stapanesti sensurile cuvintelor, poti controla mintea oamenilor care folosesc cuvinte”. Mi s-a pus in vedere de catre membri https://www.panterrapca.org/ ca Black Law Dictionary 5th si versiunile de dupa au inceput sa prezinte multi termeni incompleti deoarece compania ce a publicat aceste dictionare este detinuta de Thomson Reuters global news service care a fost fondata si creata in anii 1850 de catre Rothschild. Black Law dictionary a inceput ca dictionarul primar de drept comun(common law) dar in timp a devenit un dictionar care prezinta doar codurile comerciale corporatiste controlate de cartelul bancar al familei Rothschild. Deci mi s-a recomandat  Black law Dictionary editia a IV-a si Ballentines Law dictionary.

Ce este scris cu ROSU sunt fraze cheie si ce este scris cu VERDE sunt comentariile proprii.

an-

an- (1)prefixul preferențial, din greacă an-, “nu, fără,” din rădăcina Proto Indo Europeana * ne- “nu”). Prefixul grecesc este o formă mai completă a celei reprezentate în engleză de a-

an- (2) o forma mai tarzie ce formeaza  Lat. ad “la,spre, catre, in, cu, pentru” (vezi si ad-) formeaza cuvinte precum anexa, anunt, anihila, anaerobic, analgezic, anarhie, anarh, anecdota, anestezic

ab intestat

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 84 – Lat. In dreptul civil.  De la un intestat , in caz ca cineva nu are facut un testament. ab intestato o mostenire ce rezulta da la un intestat (cineva fara testament). Succesio ab intestato, succesiune a unui intestat. In dreptul cutumiar (common law) acesta raspunde descendentei sau mostenirii unei proprietati imobiliare.  Fraza ab intestato  este folosita in general ca opozitie sau alternativa la ex testamento (de la, sub, de la un testament). Vel ex testamento, vel ab intestato [hcereditates] pertinent . Mostenirile vin ori de la un testament ori de la un intestat (cineva care moare fara testament).

BallentinesLaw3rdEdition-Litera A – ab intestato – de la cel care nu a lăsat nici o voință (testament), adică succesiunea (vezi succesiune) la proprietatea celui care moare intestabil

Dictionar Juridic Romanesc – Ipoteza unei persoane decedate fara a dispune de patrimoniul sau prin testament. In acest caz opereaza succesiunea legala.

act sub semnatura privata

administra

Etimologie administrator – sfarsitul sec. XIV aministren, mai tarziu administren “a gestiona ca un steward, a controla a regula in numele altora” din Fr. Veche aminister “ajuta, a fi in serviciul cuiva” si direct din Lat. administrare “a ajuta, a asista; a gestiona, controla, ghida, supraveghea, a conduce, a directiona”; format din cuvintele ad + ministrare  “a servi, a asista, a astepta” derivat din minister “inferior, servitor, asistent al preotului” vezi (ministru).

DEX administrà 1929v. 1. a conduce afaceri publice sau particulare;

administrator

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 143 – In Dreptul Civil. Un manager sau un conducator de afacarei, ce dirijeaza in special afacerile altuia, ce actioneaza in numele acestuia. Un manager a afacerilor pulbice ce actioneaza in numele altora. Un functionar pubic, domnitor, guvernator. Public – Un functionar prevazut de lege in unele state, care administreaza proprietatea in numele intestatilor(cei ce nu au testament vezi si ab intestat)in anumite situatii.

Etimologie administrator – “cineva caruia ia fost data autoritatea de a gestopma” sec. XV din Fr. Medievala administrateur sau direct din Lat. administrator “manager, conductor”, substantiv ce provine de la participiul trecut administrare “a gestiona, controla, supraveghetor”. (vezi si administra).

DEX administrator 1929 m. cel ce administrează averea sau afacerile cuiva.

anarhie

 s. f. Black Law Dictionary 5th  Absenta guvernului; stadiul unei societati in care nu exista lege (vezi lege) sau o putere suprema; fara de lege  (vezi lege) sau dezordinte politica; ceva ce este distructiv si confuz pentru guvern. In forma ei cea mai buna rezulta intr-o societate in care ordinea este dictata de bunele maniere in loc de litera legii, si in care fiecare produce conform capacitatilor si consuma atat cat este necesar, iar in cea mai negativa forma, cuvantul face referire la rezistenta teroristica impotriva guvernului si a ordinii sociale

Etimologie  Anarchy1530s “lipsa guvernului” din Fr. anarchie sau direct din Latina Medievala anarchia, de la Grecescul anarkhia “lipsa unui lider, statutul uneui populatii fara guvern, substantiv abstract care isi are radacina in anarkho “fara stapan”, format din cuvintele an- “fara” + arkhos “lider” vezi archon/arhonte.

Din anii 1660 folosit sub intelesul de “confuzie sau absenta a autoritatii”; in anii 1850 facand referire la o teorie sociala ce milita pentru “ordine fara putere” cu asociatii si co-operative ce se comportau ca forme de guvernamant, dupa cum a fost formulat in 1830 de catre filozoful politic Franchez Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865).

arhiepiscop

Etimologie archbishop – “episcop cu cel mai intalt rang” in Vest incepand cu sec. IX in special oferit patriarhilor mitropoliti, Engleza veche aercebiscop, din Lat. Tarzie archiepiscopus, care provine original din Grecescul arkhi- “sef” (vezi arhon/arhonte) + episkopos “episcop”, care litaralmente “supraveghetor” (vezi episcop).  

DEX – 1939  m. (ngr. și vgr. arhiepískopos). Titlu primitiv al patriarhuluĭ. Mitropolit catolic. Prelat superior episcopuluĭ în Rusia (și mitropolițiĭ din România aŭ acest titlu). V. preut.

aryan

Etimologie aryan – termen din istoria clasica, din Lat. Arianus, Ariana , de la Gr. Aria, Areia, nume aplicate in vremurile clasice la partea estica a Persiei antice si a locuitorilor de pe acest teritoriu, Persani stravechi au folosit acest nume pentru a fce referire la ei insine (Persana veche ariya-), din care rezulta cuvantul Iran. In cele din urma din cuvantul Sancrit arya- “compatriot”, care in alte limbi mai tarziu a folosit in sensul de “nobil, familie buna“. Deasemnea nume care si l-au insusit vorbitori de Sanscrita ce au invadat India in textele vechi. Filologii Europeni (Friedrich Schlegel, 1819, care a facut o legatura cu cuvantul Germani Ehre “onoare”) au aplicat cuvantul pentru omeni stravechi pe care acuma ii numim Indo-Europeni, considerand ca asa obisnuiau acestia sa se indentifice. Folosirea acestui cuvant in Engleza atesta din 1851. In Germana din 1845 fiind specific folosit in contrast cu Semitici (Lassen). Filozoful German Max Müller(1823-1900) a popularizat cuvantul Aryan in lecturile sale legate de  lingvistica comparativa, recomandand ca acesta este un nume dat unui grup de oameni care se aflau in Europa dar care includeau deasemnea vorbitori de Sanscrita si Persana. Ortografie corecta este Arian care a fost folosit in acest sens incepand cu 1839 (fiind mai corect din punct filologic), dar care creaza confuzie cu cuvantul Arian, termen istoric ecleziastic. Aryan  a fost treptat inlocuit in lingvistica comparativa dupa anii 1900 cu Indo-European, in afara de situatia in care era folosit sa deosebeasca limbile Indo-Europene din India de limbile Indo-Europene. Incepand cu anul 1920 Aryan a inceput sa fie folosit de ideologia Nazista sub definitia “membrul rasei Gentile Caucaziana de tip Nordic”. Insa ca identificare etnica, acest cuvant a fost limitat la Indo-Iranieni (care este mai corect decat sensul folosit mai curand) dar a decazut in termeni academici din momentul in care Nazistii l-au adoptat.

DEX  ar și arián, -ă s. 1939 (scr. arya, nobil, nume dat în Rig-Veda raseĭ primitive a Indiiĭ). Om din rasa primitivă indo-europeană. – Arian și adj.: popoare ariene(saŭ arice). 1929 m. pl. popoarele din familia indo-europeană, în special cele din ramura asiatică (Indieni și Persani).

arhon

DEX m. (ngr. árhon. V. arhont). Sec. 18-19. Cuvînt de politeță adresat boĭerilor (ca azĭ domnule saŭ cocoane): să trăĭeștĭ, arhon pitar! – Uzitat singur și árhonda (ngr. arhondas, voc. -nda, scris -nta): așa e, arhonda! V. boĭer. m. în epoca fanariotă, titulatură nobilă pusă înaintea numelui boieriei: arhon Șatrar; vocativ: arhonda! [Gr. mod.].

arhonte 

 DEX arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis) ; (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos) ; titlul celor dintâi magistrați în Atena (dela 1045-296 a. Cr.). Titlu dat primilor magistrațĭ în vechile republicĭ greceștĭ. 

Etimologie Archon – unul dintre cei noua sefi magistrati din Atena antica din gr. arkhon “domnitor, comandant, sef, capitan”, substantiv folosit din participiu prezent arkhein “a fi primul”, de atunci a fost folosit ca “inceput, inceput de la sau cu, a se pregati pentru”, deasemnea, “a conduce, a stapani, guverna, a-si exercita puterea, a fi capetenia cuiva“, un cuvant cu origini incerte.

baal

Biblic , din Lat. antica Baal , Gr. Baal, din Ebraica Ba’al, literalmente “stapan, maestru, domn”, un titlu folosit pentru orice zeitate (incluzand Iehova; vezi Osea ii.), dar mai tarziu a devenit numele unei zeitati solare Semitice venerata licentios de catre Fenicieni si Cartaginezi; de la ba’al “cel ce a luat posesia” deasemenea “cel ce s-a maritat”, inrudit sau derivat din numele zeului Akkadian Belu (derivat din Ebraica Bel), nume a lui Marduk . Identic cu primul element al numelui Beelzebub si al doilea element in numele Hannibal (harul lui Baal), Hasdrubal(“ajutorul lui Baal). Numele a fost folosit in Engleza pentru orice “zeu fals”.

Titlu de Baal a fost inca folosit ca porecle a unor personalitati semitice precum  Baal Șem Tov.

basilica

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 268 – Nume dat unei compilatii de legi Romane si Grecesti, in jurul anului 880 e.n.  de catre Imparatul Basilius(Basil I in engleza), si publicata de sucesorul sau, Leon Filozoful (Leon the Philosopher ). A fost scrisa in Greceasca, si a devenit un rezumat al Corpus Iuris Iustinian, si era compusa din saizeci de carti, din care doar o portiune inca exista. A ramas legea Imperiului de Rasarit.

Etimologie Basilica 1540 “un tip de cladire bazata pe porticul Atenian, cladire mare alungita cu coloane duble si o veranda semicirculara spre sfarsit”, Din Lat. basilica “cladire a unei instante judecatoresti” din Gr. (stoa)  basilike “(portal) roial“, in Atena porticul Arhontelui  (vezi arhon/ arhonte) basileus, oficialul care prescria justitia in Atena; din adj. fem. basileus “rege“(vezi Basil). In Roma, un stil de cladire folosit ca sala de justitie,  dintre care multe au fost alocate ca biserici, devenind un plan standard pentru biserici. Cuvantul se aplica celor sapte biserici Romane principale fondate de Constantin. Din 1560 a inceput sa faca referie la bisericile Crestine in Anglia.   

DEX*basílică f., pl. ĭ și e (vgr. basiliké [stoa], „sală regală”. V. biserică). Locuința regală la Greci. La Romanĭ, edificiŭ în care se judeca și se adunaŭ negustoriĭ ca să trateze afacerile. Astăzĭ, biserică mare, catedrală: basilica Sfîntului Petru din Roma. – Și baz- (după fr.).  https://constiintacolectiva.net/wp-content/uploads/2018/12/Basilica-Vatican.jpeg

basilisc

Etimologie basilisk – creatura reptiliana fabuloasa, basiliscus (Trevisa, sf. sec. XIV), din Lat. basiliscus (vasilic), din Gr. basiliskos denumire a unei specii de sarpe, literalmente “rege mai mic”, diminutivul basileus “rege” (vezi Basil); se spune ca a fost numit asa datorita faptului ca avea o creasta ce semana cu o coroana.

DEX *basilísc  1939 – m., pl. ștĭ (vgr. basiliskos, dim. d. basileús, rege). Un fel de șarpe fabulos a căruĭ privire te ucidea. Fig. Ochĭ de basilisc, ochĭ scînteietorĭ, răutăcioșĭ, invidioșĭ. Zool. Un fel de șopîrlă timidă și inofensivă din America de Sud. – Și bazi- (după fr.) și vasi- (după ngr.). Și vasiliscă, pl. ște.

 

 

 

 

 

biblio-

Etimologie biblio – element de compunere ce inseamna “carte” sau cateodata “Bible/Biblie” din Gr. biblion “hartie, pergament” desemenea cuvantul folosit deobicei pentru “o carte care face parte dintr-o lucrare mai vasta”; original un diminutiv al cuvantului byblos “Papirus Egiptean”. Asta probabil datorita portului Fenician Byblos de unde papirusul Egiptean era exportat in Grecia. Sau numele acestui loc ar putea fi unul Grecesc, care ar insemna atunci ca ar fi probabil de origine Egipteana. In limba Lat.  (ce formeaza cuvantul librarie 1986 s.f. Magazin în care se vând cărți. [Gen. -iei. / < fr. librairie, cf. lat.liber  – carte].) in Enleza book care sunt cuvinte ce rezulta din aceasta radacina.

DEX – BIBLIO – 1986 Element prim de compunere savantă cu semnificația „carte”, „referitor la cărți”. [Pron. -bli-o-. / < fr. biblio-, cf. gr. biblion].

Byblos

Port Fenician antic ( numit Jebeil, Lebanon modern) din care papirusul Egiptean era exportat in Grecia. Numele probabil este o corupere Greceasca a cuvantului Fenician Gebhal, care se spune ca insemna literalmente “orasul frontiera” sau “orasul munte” (comparativ cu Ebraica genhul “frontiera, hotar”, Arabic jabal, Canaanite gubla “munte”) care este probabil o etimologie folclorica a unui nume Fenician vechi, care ar putea sa contina elementul El”zeusuprem”. Numele Grecesc deasemenea s-ar putea sa fie influentat de, sau sa rezulte din, cuvantul Egyptean “papyrus”.

DEX BYBLOS, oraș fenician, cel mai important centru economic și religios al Feniciei în milen. 3 î. Hr. și în prima jumătate a milen. 2 î. Hr. azi jubeil (Liban).

capitala

Etimologie capital sec. XIII “ceea ce apartine de un conducator” din Fr. Veche captial, din Lat. capitalis  “ceea ce apartine conducatorului” de aici provin cuvintele de “capital, sef, primul,capitol” de la caput (geniv capitis)

“cap” (din radacina Proto Indo Europeana *kaput “cap”). Sensul de “principal, sef, dominant, cea mai mare importanta” dateaza din sec. XV in Engleza. Sensul modern informal de “excelent, prim rang” dateaza din 1726 in Dictonarul Englez Oxford, probabil din cauza ca acest termen a fost folosit mai devreme facand referire la Nave. Cap de coloana sau stalp din Lat. Capitellum . Vezi si definitia capitan.

capitan

Ballentines Law dictionary editia III litera C – ofiter ce comanda o companie sau o trupa de soldati; un ofiter de marina ce comanda o nava  (vezi nava) ; comandantul unei nave comerciale maritime.

Black law Dictionary editia a IV-a (pag. 341)  – guvernatorul (vezi guvern) sau ofiterul ce controleaza un vas ce ofera servicii comerciale este deobicei catalogat “capitan” de catre ofiteri inferiori si mateloti, dar in afacerile maritime si legea amirala este probabil mai fregvent denumit “maestru”. In jurisdictia straina aceest titlu este deobicei numit “patron” (vezi patron).  Termenul este deasemenea folosit pentru comandat al echipei de politie municipale. (vezi politie).

Etimologic CAP’TAIN Lat. capitis s. capetenia sau seful unei nave sau al unei companii. Cuvintele Recapitulare, capitatie, capitula, capital, decapitat au aceasi radacina etimologica cu Capitan.

DEX capitan – s. m. – 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului, în armata modernă. – 2. Căpetenie militară, în general. – 3. În vechea organizare militară, căpetenie de județ cu atribuții militare, administrative și polițienești (vezi politie). – Mr. căpitan. It. capitano, intrat în rom. din Evul Mediu, probabil pe filieră levantină (cf. REW 1634); cf. ngr. ϰαπιτάν, alb., bg. kapitan, tc. kaptan, sb. kapetan, mag. kapitány.  Căpitan de poștă (sau de poște) = administratorul unei poște. cel ce comandă o companie într’un regiment; 2. ofițer de marină care comandă un bastiment de răs-boiu sau de comerț, un port;

Lat. Capitium/ dativ Capitis = absidă Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale; bolta unei biserici acoperită cu o semi-cupolă.

Vezi si definitiile: Nava, basilica, capitala

CAPITIS DIMINUTIO

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 340 – In Dreptul Roman. O reducere si o diminuare a personalitatii. O pierdere sau reducere a statutului unui om sau a unui ansamblu de atribute și calificări juridice.

Wikipedia Capitis deminutio sau capitis diminutio (capacitate redusă) este un termen utilizat în Legea Romană, făcând referire la stingerea în totalitate sau parțial, a statutului și a capacității legale avute anterior de o persoană. Există trei schimbări de stare sau de condiție  Au existat trei modificări ale stării sau condiției cu diferite consecințe: maxima, media, și minima. Cea mai mare, capitis deminutio maxima, implică pierderea libertății, a cetățeniei și a familiei (ex. dacă sunteți făcut sclav sau prizonier de război). Următoarea schimbare de stare, capitis deminutio media, constă în pierderea cetățeniei și a familiei însă fără nici o pierdere a libertății personale. Ultima schimbare de stare, capitis deminutio minima, constă în încetarea apartenenței la o familie specifică, fără pierderea libertății și a cetățeniei.

Vezi mai multe despre CAPITIS DIMINUTIO aici.

CAPITIS DIMINUTIO MAXIMA.

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 340 – Cea mai mare si comprehensiva perdere a statutului. Aceasta avea loc cand conditia unui barbat era schibata de la una de libertate la una de robie, cand acesta devenea un sclav. Pierderea drepturilor de cetatean si a familiei.

Ballentines Law dictionary editia III litera C – pierderea completa a statutului.

CAPITIS DIMINUTIO MEDIA

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 340 – perdera partiala sau medie a statutului. Acesta are loc cand cineva si-a pierdut drepturile de catatenite, dar fara sa isi piarda libertatea. Deasemenea isi pierde familia

Ballentines Law dictionary editia III litera C – pierderea partiala a statutului civil.

CAPITIS DIMINUTIO MINIMA 

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 340 – Gradul cel mai mic si cel mai comprehensiv de pierdere a statutului. Acesta are loc doar cand relatiile familiale ale cuiva sunt schimbate. Aceasta avea loc prin arogarea unei persoane care era stapana pe sine (sui juris), sau sub emanciparea cuiva care a fost sub patria potestas . Libertatile si drepturile civile sunt nealterate. 

carabinieri

Carabinieri Wikipedia (erau numiti Arma dei Carabinieri “Forta Crabinieri” sau inainte de asta Corpo dei Carabinieri Reali “corpul Carabinierilor Roiali:) sunt jandarmii Italiei care îndeplinește în principal îndatoriri interne de poliție. Spre deosebire de Polizia di Stato una dintre agentiile de aplicare a legii in Italia, Carabinieri sunt o forta militara (Guardia di Finanza/Garda Financiara o alta agentie de aplicare a legii este deasemenea militara). (la fel cum si Jandarmeria este un grup militar) 

carantina

Etimologie quarantine  – perioada de 40 de zile in care o vaduva are dreptul sa ramana in casa sotului ei raposat. “Desert in care Hristos a tinut post pentru 40 de zile” din Lat. qadraginta “patruzeci”. Intrudit cu quattuor “patru” (de la radacina Proto Indo Europena *kwetwer – “patru”). Din anii 1660 folosit ca “perioada in care o nava poarta o boala si este tinuta in izolatie”, din It. quarantina giorni , literal “interval de patrzueci de zile”. Aceasta denumire origineaza din obiceiul Venetian de a tine navele ce veneau din tarile purtatoare de ciuma, in port pentru 40 de zile (impusa primata data in 1377) pentru a se asigura ca nu exista nici un caz latent la bord. Sensul extins de “orice perioada de izolare fortata” dateaza din 1670.

cedula 

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 358 – In Dreptul Francez. Denumire tehnica pentru un act sub semnatura privata.

DEX*cédulă și (fals) -úlă Parte a veniturilor impozabile.Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor  Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184).

certificat

  Black law Dictionary editia a IV-a pag. 361. Certificate – Un document folosit in vama Englezeasca.  O asigurare srisa, sau o reprezentare, ca un anumit act a fost sau nu a fost facut, sau ca un anumit eveniment a avut loc, sau ca au fost respectate anumite formalitati legale. Un “certificat”emis de un functionar public este o declaratie scrsa si semnata, care prin lege face evidenta unui adevar sau a unor fapte pentru un anumit scop.  Un inscris prin care se face marturia ca un fapt are sau a avut loc.

census

(radacina cuvantului recensamant) Black law Dictionary editia a IV-a numaratoarea oficiala sau enumerarea omenilor intr-un stat, natiune sau district. Este o constatare a populatie si nu o estimare. In Dreptul Roman. O numerotare sau inscriere a oamenilor, impreuna cu evaluarea averilor acestora. In vechea legislatie Europeana:  O taxa, sau un tribut; impozit. 

Ballentines Law dictionary editia III litera C  O numerotare ofciala a populatiei de locuitori dintr-o tara, stat, judet, oras sau alta subdiviziune politica sau al unui district administrativ. O numaratoare deceniala facuta de guvernul United States (United States este o corporatie ce ofera servicii guvernamentale si nu este acelasi lucru cu the United States of America) a locuitorilor si al bogatiilor tarii si inscrierea altor statistici.

Etimologie census  – 1910 referindu-se la inregistrare si taxare in istoria Romana, din Lat census “inscrierea numelor si evaluarea proprietatilor a tuturor cetatenilor Romani” original participiul trecut al cuvantului censere  “a evalua” (vezi cenzor s.). Folosirea moderan a cuvantului census ca “enumerare oficiala detaliata a locutorilor dintr-o tara sau dintr-un stat” a ineput in Statele Unite (1790), si in Franta Revolutionara (1791). Proprietatea in scopul taxari a fost motivul principal in Roma, deci Lat.census a fost deasemenea folosit in sensul de “averea cuiva, valoarea cuiva, bogatia.

DEX cens –  1) (în Roma antică) Recensământ periodic al cetățenilor și al averii lor, pentru repartizarea în categorii fiscale. 2) (în evul mediu) Rentă plătită de țărani seniorului pentru folosirea pământului. 3) (în unele state occidentale) Condiție prin care se limitează exercitarea anumitor drepturi ale cetățenilor. ~ de vârstă. /<lat. census, fr. cens ; odinioară la Romani, numărarea cetățenilor și evaluarea averii lor (azi recensământ): profesiunile liberale sunt scutite de cens ;  impozit sau prestațiune anuală: dispensă de cens; cens electoral, cotitatea de impozite necesare spre a fi alegător sau ales.

cenzor

Etimologie censor – s.m.  “Magistrat Roman ce se ocupa de recensamantul si supraveghea moravurile si moralele publice” din Fr. Medievala censor si direct din Lat. censor, derivat din censere “a evalua, a aprecia, a decide, a hotara”, din radacina Proto Indo Europeana *kens- “a vorbi solemn, proclama” (deasemenea surse Sanscrite  śamsat “recita, lauda” śasa “cantec de slava”). Acestia erau deasemenea insarcinati cu finantele publice si lucrarile publice. Transferat sub sensul de “judecator insinuant a conduitelor morale” in Anglia din 1590 Cenzorul Latin a avut sens de “judecator sever, moralist rigid, cineva care cenzureaza”. In anii 1640 folosit in sensul de “oficial imputernicit sa examineze cartile, piesele de teatru (filmele mai tarziu) pentru a vedea daca nu contin ceva imoral sau eretic”. La inceputul sec. XIX in sensul cuvantului Englez censor a fost concentrat in “agent statal insarcinat cu suprimarea exprimarii sau publicarea unor articole considerate conspiratii politice”

DEX – cenzor 1955-1957 CENZÓR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative sau (în regimul economic capitalist) a unei societăți pe acțiuni, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistru care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și averilor v. cens (1) și de a supraveghea moravurile publice.

Certificat de incorporare 

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 362 – Instrumentul prin care o corporatie privata este formata, in conformitatea cu statutele generale, executata de cateva persoane in calitatea de incorporatori si depusa intr-un birou public desementat ca evidenta a existentei corporative. 

Cestui Que Trust

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 365 – Cel ce are un drept la un interes benefic in afara unui domeniu, titlul legal cedat in beneficiul altuia. Persoana ce detine drepturile echitabile asupra unei proprietati si primeste chiriile, emisiunile si profiturile rezultate din aceasta, domeniul legal care este imputernicit intr-un administrator (fiduciar/mandatar). In dreptul civil Hares Fideicommissarius.  Persoana in beneficiul careia un Trust este creat sau care se bucura de veniturile si avantajele Trustului. (vezi si Fideicomisar)

Singura instanta legata de Termenul Cestui Que Trust in Romana este in definitia legala a Contractului de Trust –  Contract de intermediere avand ca obiect un raport fiduciar referitor la drepturile patrimoniale, in virtutea caruia o persoana numita settlor, transmite un bun unei alte persoane, numita trustee, care la randu-i se obliga sa dispuna de acel bun in favoarea unei a treia persoane, numita cestui que trust (beneficiar), in conditii prestabilite. Acest contract este utilizat si in practica de comert exterior a Romaniei, mai cu seama in domeniul bancar. Vezi si https://constiintacolectiva.net/cestui-que-trust/

Cestui Que Use

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 365 – Cel al carei folosinta si beneficiu al pamanturilor si mosie arendata sunt detinute de altcineva. Cestui Que Use (cel ce foloseste) are dreptul sa primeasca profiturile si beneficiile mosiei, dar titlul legal si posesia ( cat si datoria de apara acestea) apartin in altul .

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1786 – Dreptul unei persoane, numita “cestui que use”, de a culege profiturile pamantului care este in posesia si titlu legal apartine altuia, impreuna cu datoria de a apara acest lucru si de a face avere conform directiilor cestui que use (folosinta). In Dreptul Civil – Dreptul de a primi atat cat este necesar pentru a cheltuielile zilnice pentru a te intretine din profiturile naturale. Difera de “uzufruct” prin faptul ca este un drept nu doar de folosinta dar sa te si bucuri de ceva.

Cestui Que Vie

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 365 – Cel al carui viata masoara durata unei mosii/domeiu. Viata in numele careia sunt tinunte mosiile, rentele si mosteniriile. Cel al carui viata determina duratia unui Trust sau a unui contract de asigurare. 

TheEssentialLawDictionary-1stEdition pag. 79 – Cel al carui viata determina duratia unui Trust sau a unui contract de asigurare. 

civis/cetate/cetatean

Radacina a cuvintelor : 1. Civio – referitor la onoruri civile; 2) Civilian (Civil) – cineva versat in afaceri politice. 3) Civilzatie  starea oamenilor civilizati 

3. Civilizarea Statelor Unite nu a avut niciodata intentia de a civiliza Indienii, ci mai degraba sa ii extermine. 

O alta radacina al acestor cuvinte este cuvantul Cetate  din Lat. Civitas si formeaza cuvintele Cetatuie, cetatuica, catatea, cetatean, cetateanca, cetatenie.

cod

Black law Dictionary editia a IV-a – O colectie sau o revizie a legilor. Un sistem complet al dreptului pozitiv, aranjat sistematic, si promulgat de autoritatile legislative. Un sistem de reguli. Un organism sistematic de drept. Un “Code” implica o compilatie de legi existente, aranjamente sistematice aranjate in capitole, subcapitole, indecsi, si revizii pentru armonizarea conflictelor, pentru a corecta omisii, si in general sa clarifice si sa completeze corpul de legi menite sa regularizeze complet subiectii carora se aplica. O colectie de legi *si constitutii facute la ordinul Imparatului Iustinian.

Cod Civil– Codul care cuprinde dreptul civil Francez. A fost promulgata in 1804 cand Napoleon a devenit imparat, si numele a fost schimbat in “Codul Napoleonic” nume care inca se foloseste si in ziua de azi desi astazi este folosit sub denumirea de “Cod Civil”

Codul comercial – un cod Francez, adoptat in 1807, ca un supliment al Codului Napoleonic, pentru a regula tranzactiile comerciale, legile afacerilor, falimentele, cat si jurisdictia si procedurile instantelor ce se ocupa de subiectii acesteia.

Cod de procedura civila – Parte a Codului Napoleonic ce reguleaza sistemul de tribunale, organizarea acestora, procedurile civile, remediile speciale sau extraordinare, si execturarea hotararilor judecatoresti.

Black Law Dictionary 5th – O colectie sistematica sau revizie de legi, reguli sau regularizari. O compilatie privata sau oficiala a tuturor legilor permanente consolitate in forta si clasificate conform obiectului

Etimologie Code – compilatie sistematica de legi, din Lat.codex clasificare sistematica a dreptului impus, permis prin statut (Drept legal, statuar), mai devreme caudex “carte” literalmente “trunchi de copac” deci carte facuta din tablete din lemn acoperite cu ceara pentru scrieri. De Vaan sustine ca provine de la Proto-Italicul kaud-ek de la PIE kehu-d “separat, despicat”, radacina in care vede si originea cuvantului “coada”.

Concise etimological dictionary – rezumat al legilor – Lat. Codicem, acuzativcodex legat de coduri, o tableta, carte un sens si mai vechi caudex, trunchiul unui copac

DEX cod (fr. code, d. lat.codex, códicis. V. codice). Colecțiune de legĭ, de formule ș. a.: codu civil, codu silvic, codu farmaceutic. – Codu Napoleon (saŭ codu luĭ Napoleon), cuprinde legile introduse în România la 1875 în locu Codicilor luĭ Caragea și Calimah, care, la 1817, aŭ înlocuit Pravilele luĭ Mateĭ Basarab șu Vasile Lupu (1652). V. îndreptar).

codicil

Black law Dictionary editia a IV-a – un supliment sau o modificare in forma testamentara a unui testament; acesta poate sa explice, sa modifice, sa adauge, sa califice, sa altereze, sa restranga sau sa revoce dispozitiile unui testament.

Etimologie codicil “un inscris adaugat unui testament pentru a explica, altera, adauga, sau revendica termeni originali ai acestuia” inceputul sec. XV, din Fr. Medievala codicille, din Lat. codicillus  “un inscris scurt, o mica tableta cu scrisuri”, diminutiv al cuvantului codex (genitiv codicis) “carte” (vezi cod )

Dex *codicíl 1939 n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).

corporatie

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 485 – O persoana artificiala sau o entiate legala creata de sau sub autoritatea legilor unui stat sau a unei natiuni. O corporatie publica este cea creata de catre stat in scopuri politice si pentru a actiona drept agentie in administrarea guvernului civil, in general intr-un anumit teritoriu sau subdivizii ale statului, si deobicei investita in acel scop, cu puteri subordonate si locale a legislatiei; cum ar fi un judet, oras, district scolar. Acestea se mai numesc si “corporatii politice“. vezi politica

Ballentines Law dictionary editia III litera C  pag. 220 – o fiinta artificiala, invizibila, intangibila si care exista doar in contemplarea legii.

An artificial being, invisible, intangible, and existing only in contemplation of law

Etimologie corporation – mij. Sec. XV corporacioun “persoane unite intr-un corp/organ pentru un anumit scop”, folosit in Anglo-Latina din Lat. corporationem (nominativ corporatio) “un corp presupus” (folosit la intruparea lui Christ/Hristos), substantiv provenit din radacina participiului trecut Lat. corporare “incorpora, intrupa, a face sau a se forma intr-un corp“, de la corpus  (gentiv corporis) “organ, corp, organism, cadavru, corp al unui animal” deasemenea “un intreg compus din parti unite, o structura, sistem, comunitate, corporatie, organ politic, ghilda” (din radacina Proto Indo Europeana *kwrep “corp, forma, intruchipare). Incepand din 1610 inseamna “entitate autorizata legal, persoana artificiala creata de lege dintr-un grup sau o succesiune de persoane” (cum ar fi guverne municipale si companii de afaceri moderne) vezi si persoana. 

DEX *corporațiúne  1939 f. (lat. corporátio, -ónis, natură corporală, care la Englejĭ și Francejĭ a luat înț. actual). Breaslă, iznaf, asociațiune generală de meseriașĭ. – Și áție.

constituitor

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 461 In Dreptul Civil . Cineva care, printr-o simpla intelegere, devine responsabil pentru plata datoriei altcuiva. 

DEX CONSTITÚT s.n. Tip de contract prin care cineva se angajează să plătească o sumă de bani. [< fr. constitut, cf. lat. constitutum].

constitutie

Black law Dictionary editia a IV-a pag 461 – In Dreptul American. Instrumentul scris convenit de poporul Uniunii sau al unui anumit stat, ca regula absoluta de actiune si de decizie pentru toate departamentele si functionarii guvernamentali cu privire la toate punctele acoperite de acesta, si care are control pana cand va fi modificat de autoritatea care la stabilit, si in opozitie cu orice act sau ordonanta al unui astfel de departament sau functionar este nul si neavenit.

Etimologic constitution – mijlocul sec. XIV, constitucion “drep, regulament, decret; corp de reguli, obiceiuri, sau legi (vexi lege), din Fr. antica constitucion (Sec. XII) “constitutie, stabilire din Lat. constitutionem (nominativ constitutio) “un act de constituire, conditie stabilita, ceva aranjat si stabilit, regulament, ordonanta” substantiv de stat din  participiul trecut constituere  “a determina sa stea, infiinta, fixa, plasa, stabili, a pune in ordine; a forma ceva nou; rezolva”(vezi constitut). Dupa anii 1600 folosit in sensul de “mod de organizare a unui stat (vezi stat); sensul de “sistem de principii fundamentala prin care  o comunitate este guvernata” dateaza din 1730; din 1780 in special folosit ca principii fundamentale si reguli (ca in Statele Unite si Franta). In legatura cu Marea Britanie, cuvantul a fost un nume colectiv pentru principiile fundamentale stabilite de dezvoltarea politica a Poporului Englez incorporate in precedente acceptate de-a lungul timpului.

constitutum

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 461 –In Dreptul Civil . O intelegere de a plati o datorie subzistenta care exista fara nici o prevedere, fie promisorului, fie a unei alte parti. Aceasta difera de o dispozitie prin faptul ca aceasta trebuie sa fie pentru o datorie existenta. 

crux (cru’c-is), cruce

Radacaina ce urmeaza urmatoarele cuvinte: Cru’cial (radical); Excru’ciating (extrem de dureros); Cru’cible (Creuzet-vas in care se foloseste pentru topirea anumitor materiale); Cruce (instrument de tortura) ; Cru’ciform (ceva ce are forma de cruce); Crusade’ (Cruciada – expeditie ostila intreprinsa pentru motive religioase ; Excru’ciate (tortura – a aplica dureri chinuitoare).

1. Pentru un om ambițios precum Wolsey, indignarea crucială a procesului a fost pusă personal asupra lui.

2.Cinvenatarii din Scoția au fost supuși torturii cele mai atinse pentru a scoate de la ei o negare a credinței lor. 

3. Alchimistii antici, in cautarea pietrei filozofale marcau creuzetele cu o cruce.

4.Catedrala Sf. Marco din Venetia, este cruciforma precum majoritatea catedralelor, transept-ul si naosul (vezi naos, nava) formand crucea Greceasca.

5. Dorinta de a se alatura Crudciadelor s-a extins de la oras in districtele rurarale, si chiar si tineri timizi si sfiosi au pornit spre Pamantul Sfant.

dioceza

Black Law Dictionary 5th – Diocese – Extensie teritoriala a jurisdictiei episcopale. Circuitul jurisdictiei fiecarui episcop.

Etimologie dioceza – district si populatie sub ingrijirea pastorala a episcopului, “mijlocul sec. XIV, din Fr. Veche diocese (sec XIII, Franceza Moderna diocèse), din Lat. Veche diocesis, in Imperiul Roman “jurisdicita unui guvernator, o subdiviziune a prefecturii ce continea un numar de provincii, “mai tarziu, in Lat. Bisericeasca “jurisdictia unui episcop” din Gr. dioikesis “guvernamant, administratie; provincie” folosit original ca “econom, gospodarie”,  de la cuvantul dioikein “a controla, guverna, administra, a avea in grija o casa”, format din cuvintele dia-  “prin” + oikos “casa” (de la radacina Proto Indo Europeana *weik-(1) “clan”)

Concise Etimology Dictionary – administratie, provincie din Gr. a avea in grija o casa, a guverna, a ocupa, a locui

DEX dieceza s.f. 1. dieceze, s. f. (Transilv. și Bucov.) Eparhie. Dieceza Oradea 1986 Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdicția unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. dieceză s.f. / < fr. diocèse, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis – conducere]. 1939 f., pl. e (lat. dioecésis, d. vgr. dioikesis, care vine d. dioikéo, guvernez; oîkos, locuință. V. dichisesc, paroh, vecin). Fiecare din cele paĭ-spre-zece provinciĭ ale imperiuluĭ roman în sec. IV după Hr. Azĭ, eparhie. – Și diocéză (fr. diocèse, it. diócesi, mlat. diocésis). Fiecare din diviziunile administrative ale Imperiului Roman târziu.

Diminution

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 621 – In Dreptul Civil. Diminuare; Atenuare; Pierdere sau depravare, pierderea statutului sau a conditiei. 

domeniu ancestral

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 186 – Ancestral estate – domeniile ancestrale sunt cele transmise prin descendenta si nu prin achizitionare. Sau acelea ce sunt dobandite prin mostenire sau prin operatiunea legii. Imobil dobandid prin descendenta sau provenit de la un stramos mort sau printr-un act de donatie de la un viu, fara a avea alta consideratie decat cea a sangelui. Proprietate imobiliara oferita dontarului prin  mostenire, donatie sau provenita de la o ruda. Alocarile membrilor ce faceau parte dintr-un trib Indian sau mostenitorilor acestora erau trate ca un domeniu ancestral. 

Drept comercial/ Lex mercatoria

BallentinesLaw3rdEdition-Litera L – Law Merchant – Un organism de legi comerciale ce cuprinde obiceiurile comerciantilor in diferite tari comerciale, dar nu se bazeaza exclusiv pe institutiile si obiceiurile locale a unei anumite tari, si care consista in cateva principii a echitatii si folosirea negotului care datorita avangajelor generale si a bunului simt al justitiei  a fost stabilit pentru a regula afacerile negustorilor si marinarilor in toate tarile comerciale a lumii civilizate. Recunoscuta ca fiind parte din cutuma englezeasca (common law). Fundamentul jurisprudentei de a regula cambii si bilete la ordin (Leul si toate monedele fiduciare sunt bilete la ordin sau bilet ipotecar dupa cum era cunoscut inainte), mai exact negociabilitatea acestor instrumente si drepturile si raspunderile persoanelor(vezi persoana) care devin parte al unui astfel de instrument.

Dreptul Mercantil sau Lex Mercatoria a fost original un organism de legi separat, precum echitatea si legea amirala, si era administrat de instante speciale sau distincte. A avut o analogie cu sistemul Roman cunoscut sub denumirea de “jus gentium“. Lex Mercatoria nu a fost, precum dreptul cutumiar englez (common law), obiceiul unui loc sau al unui teritoriu; a fost obiceiul recunoscut al mercenarilor si al negustorilor care aveau o relatie de afaceri in toate tarile Europene, incluzand Anglia. Clasa negustorilor si controversele membrilor ce faceau parte din aceasta rezultate din tranzactiile comerciale, nu erau subiecti al dreptului cutumiar  englezesc (common law). In timpul sec. XVI instantele amirale au declarat principiile legii comerciale. Mai tarziu, judecatori cutumiari au trecut limitele domeniului amiral peste tranzactiile comerciale. Deci, Dreptul comercial a devenit treptat parte din sistemul legal Englezesc.

 

Drept natural

TheEssentialLawDictionary-1stEdition pag 336 – Reguli morale si principii considerate ca guverneaza comportamentul uman in mod natural, fiind parte inerenta a naturii umane, indiferent de legile decretate de alte clase sociale.

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1253 – Expresia “drept natural” sau jus naturale, a fost in mare parte folosita in speculatiile filozofice a juristilor Romani din timpul Dinastiei Antoninilor, si a avut intentia sa denote un sistem de reguli si principii pentru ghidarea conduitei umane care, independenta de legile adoptate sau ale sistemului specific unei populatii, ar putea fi descoperita de inteligenta rationala a omului, si va avea sa se dezvolte din si conform naturii sale, facand referire la intreaga sa consitutie mentala, morala si fizica. Punctul de inceput pentru acest concept a fost Stoicismul sau o viata ordonata “conform naturii”, care in schimb se bazeaza doar pe banuita existenta, in timpurile primitive, a unui “stadiu natural;” care este, o conditie a societatii in care omeni erau guvernati universal doar de supunerea consistenta si rationala a nevoilor, impulsurilor si solcitarilor naturale concrete ale acestora, astfel de natura fiind stricata prin necinste, falsitate, sau indulgenta a pasiunilor primitive.

Drept natural Legal Romana –  Notiune proprie gandirii preburgheze si burgheze potrivit careia dreptul pozitiv este precedat de un drept ideal, imuabil si universal fara caracter statal. El isi are originea in natura sau ratiunea umana, in vointa si ratiunea divina.

Wikipedia Dreptul natural este o doctrină care se bazează pe credința că există o lege naturală universală, care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura rațională și socială a umanității.

(Dezbateri mai ample legate de Dreptul Natural in urmatoarele articole : Dreptul Natural vs Dreptul Pozitiv ; Legea naturala impotriva Legii Pozitive si Mark Passio Seminar Legea Naturala.)

Drept Pozitiv

TheEssentialLawDictionary-1stEdition pag. 383 – Legi create de guvern sau institutii pentru conducerea unei societati;

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1400 – Lege (vezi lege) adoptata de autoritatea corespunzatoare pentru guvernarea (vezi guvern) unei societati legale organizate. “O lege in sensul in care acest termen este folosit in jurisprudenta, si impusa de o autoritate politica. Aceasta se distinge deci nu doar de toate regulile, precum principiile moralitatii si asa numitile legi onorabile, care sunt impuse cu forta de o autoritate indeterminata, dar deasemenea toate regulile impuse de o autoritate determinata, care este ori, pe de o parte super-umana, sau, pe de alta parte, politica, subordonata. Pentru a evidentia faptul ca “legile” in sensul strict al termenului, sunt deci impuse autoritar, si sunt descrise ca drept pozitiv. 

Drept Pozitiv Legal Romana – Dreptul pozitiv exprima vointa statala, ridicata la rangul de lege si concretizeaza, in reguli de conduita obligatorii, cerintele disciplinei sociale, garantate in respectarea lor prin forta de constrangere a statului.

echitate

Black law Dictionary editia a IV-a pag 710 – In cel mai general sens acest termen denota spiritul si obiceiul corectitudinii, justetei, si atitudinea de dreptate care reguleaza interactiunile umane – regula de a ne comporta cu altii, la fel cum am dori ca altii sa se comporte cu noi. Deci acesta este sinonim cu dreptul sau justitia naturala. Dar in acest sens obligatia este mai degraba una etica decat juridica, si discutiile implicate de aceasta apartin de sfera moralurilor. Isi are fundamentele in perceptiile constiintei, nu in sanctiunile drepului Pozitiv (vezi Dreptul Pozitiv).

Echitatea este un corp jurisprudential, sau un domeniu jurisdictional, ce difera ca origini, teorii, si metode de Dreptul Cutumiar (common law).  Este un organism de reguli existente in tandem cu dreptul civil , bazata pe principii distincte, si care revendica intamplator sa inlocuiasca dreptul civil in virtutea unei sanctitati superioare inerenta in acele principii.

TheEssentialLawDictionary-1stEdition  pag 171 –  O ramura a jurisprudentei care a luat fiinta in Anglia ca o alternativa la severitatea Dreptului Cutumiar(common law) in care instantele incercau sa determine ce este corect intr-o anumita situatie in loc sa aplice cu strictete dreptul si precedentul, folosit in problematici in care dreptul era necorespunzator; astazi, echitatea si dreptul cutumiar au fusionat in mare parte, dar principiile echitabile si remediile inca exista.

Echitate in dreptul Romanesc – 1) dreptate. în cadrul dreptului penal material şi al celui procesual penal, echitatea presupune o adaptare, o individualizare a răspunderii penale, astfel încât ea să corespundă condiţiilor concrete în care s-au săvârşit faptele şi situaţiei personale a făptuitorului. 2) ideea de justiţie ce se bazează pe ideea de egalitate în faţa legii, principiu de drept natural (vezi Drept Natural) fondat pe reguli etice superioare normelor dreptului pozitiv. 3) ceea ce se întemeiază pe dreptate; drept; just.

Etimologie Equity – inceputul sec. XIV “calitatea de a fi egal sau corect, impartialitate in raport cu altii”, din Franceza Veche equite (sec. XIII), din Lat. aequitatem (nominativ aequitas) “egalitate, uniformitate, conformitate, simetrie; corectituine, drepturi egale; bunavointa, moderatie” de la radacina aequus “egal, just, echilibrat”. Nume a unui sistem de drept dateaza din 1590 din Roma naturalis aequitas, principiul general de justitie care corecta sau suplimenta codurile legale (vezi cod).

DEX *echitáte f. (lat. ăequitas, -átis, d. aequus, egal, echitabil. V. egal). Dreptate, justiție naturală (în opoz. cu „justiție legală”).

eparhie

*eparhíe s.f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit 1939 (vgr. eparhia). Dieceză, (vezi dieceza) maĭ multe județe supuse jurisdicțiuniĭ unuĭ episcop, unuĭ mitropolit orĭ unuĭ patriarh. (vezi patriarh) – Și epárhie 1929 (după rus.). eparhie f. diviziune ecleziastică, întindere de țară sub jurisdicțiunea unui episcop: în România sunt 18 eparhii. [Gr. mod.].

episcop 

Black Law Dictionary 5th – demnitar ecleziastic, fiind sef al clericilor din eparhia sa, subiect al arhiepiscopului din provincia in care eparhia sa este situata.

Etimologie bishop – Engleza veche “episcop, mare preot (evreu sau pagan), din Lat. Veche episcopus, din Grecescul episkopos “observator, supraveghetor spiritual” un titlu acordat pentru diferiti oficiali guvernamentali, mai tarziu preluat de Biserica, format din epi- “peste” + skopos “cineva care observa, cineva care are in grija; gardian, protector” (din radacina Proto Indo Europeana *spek-  “a observa”). Sens atribuit specific in Biserica, dar cuvantul a fost deasemenea folosit in Noul Testament ca tiplu descriptiv pentru cei mai in varsta, si apoi in continuare folosit in anumite secte non-ierarhice Crestine.

DEX – *epíscop, și -óp m. 1939 (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.

eretic

Etimologie heretic – “cineva care are o doctrina contradictorie cu standardele stabilite si dominante” mij. sec. XIV, din Fr. veche eretique, din Lat. Bisericeasca haereticus “ce apartine de erezie”; din Gr. hairetikos “capabil sa aleaga”, adjectivul verbal al cuvantului hairein “a lua”.

esquire

Ballentines Law Dictionary Litera E – pag. 64 – Termenul este aplicat unui avocat in drept (barrister -at-law), si in Statele Unite este o titulatura anexata langa numele unui avocat in drept (attorney at law) cand acestia se adreseaza prin scrisori.

TheEssentialLawDictionary-1stEdition   1) Titlul adaugat la numele unui avocat admis in BAR (bar-ou) 2) Originar din Anglia, un titlu folosit de barbati ce detineau pamant, sau ofiteri, avocati, barristers, sau judecatori.

Etimologie esquire – Fr. Medievala esquier “paj” literalmente “scutier” (pentru un cavaler), din Fr. Veche escuier “purtator de scut” (barbat tanar ce invatata sa devina cavaler, (echivalent cu randas in romania) Fr. Moderna écuyer, din Lat. Medievala scutarius “scutier, strajier” (in Lat. casica “cel ce facea scuturi”), de la scutum “scut” (vezi si blazon/escutcheon). Original rang feudal inferior cavalerului, sens ce  a fost extins in sec. XVI ca un titlu general de curtoazie sau respect pentru clasa educata si profesionala, in special mai tarziu in Statele Unite, folosit ca titlu ce apartinea in special avocatilor. 

ex testamento

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 739 – De la, prin, sub o vointa. Opusul lui ab intestate.

Ballentines Law Dictionary Litera E – Prin vointa sau prin testament.

faraon

Etimologie Paraoh – titlu al unui rege Egiptean, Engleza veche Pharon, din Lat. Pharaonem (Pharao), din Gr. Pharao, din Ebraicul Par’oh, Egipteana Pero’, literalmente “mare casa”.

farmacie

Etimologie Pharmacy – sec. XIV “medicament” din Fr. Veche farmacie “purgativ”, din Lat. Medievala pharmacia, din Gr.. pharmakeia “consum de droguri, medicamente, potiuni, sau vraji; otravire, vrajitorie; remediu, leac” din pharmakeus (feminin pharmakis) “cel ce prepara dorguri, otravitor, vrajitor”, de la radacina pharmakon “drog, otrava, bautura fermecata, farmece, vraja”. Beekes scrie ca sensul original nu poate fi clar stabilit si “Cuvantul este clar Pre-Grecesc”.

fascism

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 813 – Totalitarism; cineva care crede intr-un stat corporatist; cineva care se opune exercitarii metodelor democratice sau a libertatilor civile; samavolnic . 

DEX fascism Doctrină de partid fondată de B. Mussolini (având la bază naționalismul, cultul personalității conducătorului, corporatismul, anticomunismul);

Wikiepedia Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară definită, în primul rând,de un naționalism radical (numit și “ultra-naționalism”). Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia.  Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism. Fasciștii cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat. Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de aducerea unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar (vezi definitia carabinieri).

Mai multe despre fascism aici.

Fideicomisar

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 828 – In Dreptul Civil acest termen corespunde aproape cu “Cestui Que Trust?” si desemneaza o persoana care care are un interes benefic real intr-un domeniu sau un fond, titlu sau adiministrarea caruia este temporar incredintata in altul. Un Termen derivat din Lat. “fidei-commissarius” si ocazional folosit de scriitori in echitatea jurisprudentiala ca un substitut pentru termenul legal Francez “Cestui Que Trust” ca fiind mai elegant si eufonic.

DEX Fideicomis  dar sau legat făcut unei persoane cu condițiunea de a-l transmite alteia. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă.

vezi si in dictionarul legal romanesc  Substitutie Fideicomisara

Fidei-Commissum

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 828 – In Dreptul Civil o specie de Trust; reprezentand o donatie de proprietate (deobicei prin Testament) pentru o anumita persoana, insotit de o cerere sau indrumare a donatorului ca destinatarul sa transfere proprietatea in favoarea altuia, cel din urma fiind o persoana incapabila sa primeasca sub testament sau donatie.

Ballentines Law Dictionary Litera E –  Un Trust ce decurge dintr-o mostenire cu instructiuni de a ceda obiectul in favoarea altei persoane; in echitate o proprietate in posesie, impovarata cu sarcina de a fi cedata altcuiva.

vezi si in dictionarul legal romanesc  Substitutie Fideicomisara

franciza

Black law Dictionary editia a IV-a –  Un privilegiu special conferit de guvern unui individ sau unei corporatii, si care nu apartine cetatenilor unei tari de drept comun. In Anglia este definit ca fiind un privilegiu roial detinut de un subiect. O “franciza” dupa cum este folosit de Blackstone prin a defini quo warranto, face referire la un privilegiu roial sau o ramura a unui prerogativ regal preexistent detinut de un subiect, si trebuie sa rezulte din acordul regelui, sau pe baza prescriptiva, dar in ziua de azi intelegem ca o franciza este un anumit privilegiu special conferit de guvern unui individ, natural sau artificial.

Concise Etimology Dictionary – Libertate privilegiata

guvern

Black law Dictionary editia a IV-a – a directiona si a controla actiunile si comportamentele fie prin legi stabilite fie prin vointa arbitrara; a directiona a controla a domni, sau a regula, prin autoritate.

Etimologic govern – Sfarsitul sec XIII “a domni cu autoritate”, din Franceza Veche governer “a dirija, a carmui; comanda, directiona” din Lat. gubernare “a directiona, conduce, controla, guverna” (sursa Span. gobernar, Italian governare), care original insemna “a carmi, a pilota” un termen nautic imprumutat din Gr. kybernar “a directiona, carmi sau a pilota o nava, a directiona ca un pilot” figurativ “a ghida, a guverna” (deasemenea kybernar este radacina cuvantului cybernetics). Tranzitia sunetului -k- spre -g- a avut loc probabil prin mediul Etrusc. Folosit in sensul intranzitiv incepand cu anii 1590.

Guvernamant/Governent = Govern + mente = controlul mintii. 

HARES FACTUS.

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 918- In Dreptul Civil, un mostenitor dovedit prin Testament; un mostenitor Testamentar. Succesor Universal prin Testament.  In alte circumstante numit “hceres ex testamento” si “hceres institutus”

HARES FIDEICOMMISSARIUS.

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 918 – In Dreptul Civil, persoana al carui beneficiu intr-un domeniu a fost oferit altcuiva prin Testament. Corespunde indeaproape cu Cestui Que Trust in dreptul Englezesc. (vezi Cestui Que Trust)

hicsos/hyksos

Etimologie hyksos – dinastie de imparati Egipteni (1650-1558 I.e.n), numiti “Regi Pastori“, din Gr. Hyksos, provenit din Egipt, explicat plinte alte variatii ca hiq shasu “domnitor al nomazilor” sau heqa khowse “regii straini”

DEX Hiksoși  1929 – m. pl. păstori arabi cari invadară Egiptul în sec. XVII a. Cr. Iosif fu ministrul (vezi ministru) unuia din regii lor.

Wikipedia Hicsoșii (echivalent grec al termenului din egipteana veche: Heka Hasut) au fost o populație migratoare de origine neclară, probabil semită sau indoeuropeană, care în timpul celei de a doua perioade intermediare egiptene, în 1648 î.Hr., a cucerit Egiptul Antic. Hicsoșii au introdus în Egipt calul, carul de luptă și arcul cu săgeți – toate acestea utilizate ca tehnică nouă de luptă în războaie.

Wikipedia Engleza -“ Contemporan cu Hicsosi, a existat o extinsa expanziune Indo-Aryana (vezi aryan) in Asia centrala si de Sud. Sosirea Hyksosilor in Egipt, odata cu sosirea Hurienilor in Siria si Kassites in Babilon, au fost conectate cu aceasta migratie. Hicsosi foloseau acelasi tip de car de razboi ca si Indo-Arieni (vezi aryan), is conform sureselor Egiptene acestia au suferit o cucerire rapida. In timp ce se considera ca majoritatea Hicsosilor erau de origini Semitice, se presupune ca acestia aveau conducatori Indo-Europeni si Hurieni. 

Hicsosii aveau nume Canaanite, si nume precum si nume purtate in vechile religii semitice precum Anat si Baal (vezi Baal). ” … “Povestea Hicsosilor era cunoscuta in Grecia, care au incercat sa o identifice cu propria lor mitologie legata de alungarea lui Belos (Baal?) si fiicele lui Danaos, asociat cu originea Dinastiei Argive” 

ierarhie

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 937 – Original, forma de guvernamant format dintr-un corp de preoti. In prezent, corpul de ofiteri in orice biserica sau in orice institutie eclezistica, considerand ca formeaza o serie de ranguri  sau grade ascendente de putere si de autoritate, cu o supunere colectiva incepand cu cel mai jos rang pana la cel mai inalt. In mod derivat, orice organism de barbati, considerati sub capacitatea lor publica, si considerat ca formeaza un lant de putere, dupca cum este descris mai sus.

Etimologie hierachy – sec. XIV, herarchie, ierarchie “rang in ordinea sacra; una dintre cele trei divizii a celor noua cete de ingeri*”; vag “domnie, stapanire” din Fr. Veche (sec. XIV, Fr. Moderna  hiérarchie), din Lat. Medievala hierarchia ” “diviziune de ingeri pe clase” (in sistemul lui Dionise Areopagitul), din grecescul hierarkhia “domnia marelui preot” de la hierarkhes “mare preot, lider a riturilor sacre”; de la ta hiera “ritualuri sacre” (pluralul neutru al cuvantului hieros “sacru”) + akhein “a conduce, a domni” (vezi arhonte, arhon). Sensul de “organizare pe clase sociale” dateaza din 1610, folosit initial in biserica.

DEX ie- și ĭerarhíe f. (vgr. ῾ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea și subordonarea celor noŭă cete de îngerĭ. Gradațiunea funcțiunilor bisericeștĭ, militare saŭ civile.

individ

Black law Dictionary editia a IV-a – ca substantiv, acest termen denota o singura persoana pentru a face distingere de un grup sau o anumita clasa, si deasemenea, foarte comun, o persoana fizica sau privata ce face distinctie de un un parteneriat, corporatie, sau asocieatie; dar se spune ca aceasta semnificatie restrictiva nu este neaparat inerenta in cuvant, si ca ar putea, in cazuri adegvate sa includa si persoane juridice. 

inscris sub semnatura privata 

intabula

DEX  a trece un amanet în condica divanului.

ipoteca

hypotech – o garantie asupra unui bun mobil ce permite creditorului sa retina posesia. O ipoteca este echivalntul unei taxe si este folosita in tranzactiile comerciale internationale. O scrisoare de ipoteticare este adresata unei banci oferind detalii despre un transport de marfuri, in legatura cu o polita de asigurare. Daca  polita de asigurare este dezonorata  atunci banca este imputernicita sa vanda bunurile. Gajul Maritim este o forma de ipoteca. 

jus gentium

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 1073 –  Acea lege pe care rațiunea firească a stabilit-o între toți oamenii si este respectată în mod egal între toate națiunile și se numește “legea națiunilor” ca fiind legea pe care o folosesc toate națiunile.

Chiar daca aceasta fraza avea un inteles care ar putea fi asociat cu “legea natiunilor” in Dreptul Roman, nu trebuie perceput ca echivalentul a ceea ce numim astazi “drept international”, scopul acestui termen fiind mult mai amplu. Acesta a fost originar un sistem de drept, sau mai bine zis echitabil, pus laolalta de avocati Romani si magistratii, inspirate din ingredientele comune si obiceiurile vechilor triburi Italiene., – acestea fiind natiunile, gintile, pe care acestia au avut ocazia sa le observe – pentru a fi folosita in cazuri in care jus civile nu se aplica; Adica in cazul unei neintelegeri intre un cetatean Roman si un strain. Principiul pe baza caruia actionau era acela ca orice regula a legii trebuie sa fie comuna pentru toate natiunile cunoscute si trebuie sa fie inerent consonanta cu ratiunea corecta, si prin urmare corecta si dreapta. Si astfel termenul cel din urma a ajuns sa fie eventual sinonim cu “echitatea” (dupa cum l-au inteles Romani) sau sistemul de legi praetoriene. Juristi moderni folosesc fregvent termenul “jus gentium privatum” pentru a indica dreptul international, sau sistemul de reguli ce guverneaza relatiile dintre natiuni in raport cu alte natiuni sau cu alte persoane. Vezi si o dezbatere extinsa al just gentium  aici. 

Latina

Etimologie Latin (adj.) – Engleza VEche “in Latina” din Lat. Latinus “Latin, Roman, in Latina” literalmente “ce apartine de Latium (Lazio)” regiune din Italia din jurul Romei, un nume cu origini neclare. Din radacina Proto Indo Europeana *stela- “a extinde” cu sensul de “tara pe pamant neted (opus districtului muntos Sabines). Etimolgiea folclorica antica leaga acest cuvant cu Lat. latere “a sta ascuns”, si  cu povestea lui Saturn. 

Lege

Etimologic – croyance, religion, leadze (in Albania). Lat. LEX, LEGEM “loi” intelesul de “religion” care este atestat de timpuriu la scriitorii eclesiastici si in scriptiuni.

DEX lége (légi), 1958-1956 s. f. – 1. Putere, autoritate. – 2. Normă, regulă. – 3. Regulă divină. – 4. Religie (vezi religie), credință, confesiune

lege latina

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1106 LAW LATIN – Forma coruptă a limbii latine utilizate în legile vechi din limba engleză și procedurile judiciare.

licenta

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1143 –  Certificat sau un document in sine care ofera o permisiune. Certificatul de Contabil este o licenta pentru practicarea contabilitatii. Dreptul Constitutional si Legea Contractelo – O permisiune, emisa de o autoritate competenta pentru a face un anumit act care fara o astfel de autorizatie ar fi ilegal, sau ar fi considerat un delict sau o fara de lege. Un inscris ce face dovada unei permisiuni.  Un permis, acordat de un suveran, pentru o anumita cauza, unei persoane, firme, corporatie, sa exercite o anumita ocupatie sau sa desfasoare anumite afaceri supuse reglemetarilor sub putera politiei (vezi politie).  

BallentinesLaw3rdEdition-Litera L – conduita nestapanita. Un privilegiu special, care nu este comun pentru toata lumea. Privilegiu este conferit de un organism politic asupra unei persoane pentru a face ceva ce in caz contrar nu ar fi avut dreptul sa faca. Permisiunea de a face si a exercita un drept sau un privilegiu ce este considerat subiect (vezi subiect) de a fi regularizat.

Etimologie licence – “autorizatie formala, permisiune oficiala, permis, privilegiu“

DEX licență 1929 f. 1. libertate de a face, dată prin permisiune; 2. permisiune specială, acordată de guvern, spre a exporta sau vinde unele mărfuri: licența băuturilor spirtoase, a tutunurilor;  s. v. AUTORIZAȚIE. BREVET. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENȚĂ. NECUVIINȚĂ. NERUȘINARE. OBSCENITATE. PATENTĂ. PERMIS. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE.

Lista Civila

Black law Dictionary editia a IV-a pagina 347 Civil List– In Dreptul Public. O suma acordata de catre parlament, la inceputul fiecarei domenii, pentru cheltuielile gospodariilor regale si pentru instututiile detinute, fiind o dispozitie pentru coroana oferita din taxe in loc de propriul patrimoniu.

matrix/matrice

Black law Dictionary editia a IV-a  pagina 1205 – Matrix – In dreputl Civil. protocolul sau primul instrument juridic din care trebuie sa fie luate toate copiile (copii – vezi etimologia cuvanului)

Etimologie matrix“uter, pantec”, din Fr. Veche matrice “womb, uterus” din Lat. matrix (genitiv matricis) “animal gestant” in Lat. timpurie “pantec” deasemenea “sursa, origine” din cuvantul mater (genitiv matris) “mama”. Sensul de “loc sau mijloc unde ceva se dezvolta” dateaza din 1550; sensul de “incoprporarea sau inchiderea masei” dateaza din 1640. Sensul logic de “multime de combinatii posibile ale valorilor adevarate” atesta din 1914.

matrix ecclesia

Black law Dictionary editia a IV-a  – O biserica mama. Acest termen a fost folosti in antichitate pentru o catedrala, in relatie cu alte biserici sub aceasi jurisdictie, sau o biserica parohiala in raport cu capelele sau bisericile minore atasate de aceasta sau care depind de aceasta.

metropolitan/mitropolit

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 1218 – METROPOLIS. Oras mama, din care o colonie era trimisa. Capitala unei provincii.

Etimologie metropolitan – (s) Inceputul sec. XV “episcop ce supervizeaza alti episcopi: din Lat. metropolitanus, din Gr. metropolis “oras mama” (din care celelate orase au fost colonizate), desemenea “oras capitala” format din cuvantul meter “mama”( mother(s.1))  + polis “oras”. In Grecia “statul parinte al unei colonii”, mai tarziu “observator al unui episcop mitropolit”. In Vest, pozitia care corespunde acum aproximativ cu pozitia de arhiepiscop, dar in biserica Greceasca acesta este un ranc peste arhiepiscop. Metropolitan (adj.) ani 540 “ceva ce apartine unei mitropolii ecleziastice” din Lat. metropolitanus, din Gr. metropolites “rezident al unui oras”, derivat din cuvantul metropolis (vezi metropolitan (s.). Intelesul de “apartind unei capitale sau unui oras conducator” dateaza din 1550.

DEX metropolă f. 1929 – 1. oraș cu rezidență arhiepiscopală; 2. capitala unui Stat; 3. Statul însuș în raport cu coloniile sale.

DEX mitropolít mitropoliți s. m. Funcție în ierarhia Bisericii ortodoxe, superioară episcopului și inferioară patriarhului. ◊ Mitropolit-primat = titlul mitropolitului Ungrovlahiei ca primat al României (primul între mitropoliți), pe care l-a avut din 1873 până în 1925, când a devenit patriarh. [Var.: metropolít s. m.] – din sl. mitropolitŭ.

Dex *metropolitán, -ă 1929 – adj. (lat. metropolitanus, d. metrópolis, metropolă). Care are caracteru uneĭ metropole, din metropolă, a metropoleĭ. Biserică metropolitană, mitropolie. Tren metropolitan, tren care circulă în prejuru și pin mijlocu capitaleĭ, ca la Paris.

ministru

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1223 – in Dreptul Ecleziastic. O persoana decretata in conformitate cu uzantele unei biserici sau a unui corp asociat de Crestini pentru predicarea evangheliei si ocuparea postului pastoral.

ministru de externe – un ambasador, ministru, sau reprezentat trimis de un guvern strain.

ministru public – un termen general prin care atribuit tuturor reprezentatilor diplomatici de inalta clasa – precum ambasadori, reprezentati, rezidenti, – dar fara sa includa reprezentativi comerciali, precum consulul.

Etimologie minister s. – sec. XIII “cineva care actoneaza asupra autoritatii altuia” din Fr. Veche menistre “servitor, valet, membru al personalului ce ingrijeau o casa, administrator, muzician, ministrel” din Lat. minister (genitiv ministri) “inferior, servitor, asistent al preotului” (in Lat. Medievala insemna “preot”), derivat din cuvanul minus, minor “mai putin” deci “subordonat” (din radacina Proto Indo Europeana *mei- (2) “mic”) + sufixul comparativ *-teros. Format dupa modelul magister. Sensul de “Preot” atesta de la inceputul sec. XIV. Sensul politic de “inalt ofiter al unui stat” dateaza din 1620, de la notiunea de “in serviciul coroanei”.

mana moarta (mortmaine)

Wikipedia – Mortmain inseamna litaralmente Mana moarta. In anglia Medievala, mosiile feudale generau taxe in momentul mostenirii sau acordarii mosiei. Daca o mosie era detinuta de o corporatie religioasa care nu murea nicioadata, care nu obtinea niciodata majoritate, aceste taxe nu erau nicodata platite. Statuturile Mortmain aveau menirea sa restabilieasca interdictia de a dona pamant bisericii in scopul de a evita serviciile feudale ce au fost mentionate in Magna Carta in 1215 si care au definit marea carta din 1217

Impozitul pe mana moarta (imobile) pe teritoriul Romaniei a fost infiinata de Alexandru Ioan Cuza sursa “Evolutia si aparatia impozitelor“

nava

Etimologie nave – “partea principala a unei biserici” 1670, din Lat. medievala navem (nominativ navis) “nava unei biserici” din Lat. navis “nava, barca, vapor” (din radacina Proto Indo Europeana nau- “barca”) cu o anumita asemanare in ceea ce priveste forma.  (vezi si naos)

Dex nava 1929 navă f. 1. corabie; 2. partea unei biserici dela ușa împărătească până la strană (semănând cu un coș răsturnat de corabie).

naos

DEX – naos Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.

s. n. Partea de mijloc a bisericilor creștine, cuprinsă între altar și pronaos. Ploaia izbea în naos cu abundență. GALACTION, O. I 80. ♦ Încăperea centrală a unui templu.

Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar și pronaos); navă. 2) Încăpere a unui templu antic, unde se află statuia divinității. /<ngr. náos

ocupant

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1306 – Persoana care are dreptul de a detine, si care controleaza ce se petrece intr-o incinta. Cineva care pretinde primul posesie asupra unui lucru care nu are un proprietar. Într-un sens special, cel care se află în posesia unor terenuri deținute pur autre vie, după moartea chiriașului și în timpul vieții cestui que vie.

parson

Ballentines Law dictionary litera P – un pastor, un ministru a evangheliei sau cleric care administra o biserica sau o parohie. Un barbat care, sub sistemul ecleziastic englez detinea totalitatea drepturilor unei biserici parohiale. Era numit parson, persona deoarece, prin persoana lui, biserica, un organism indivizibil, era reprezentata; si el este in sine un corp corporativ, pentru a proteja si apara drepturile bisericii, pe care o personfica, printr-o sucesiune perpetua. Ele este uneori numit rector, sau guvernator (vezi guvern) al bisericii.

Etimologic parson – sfarsitul sec. XII, din Anglo-Fr. si Fr. Veche “preot, parson, detinatorul oficiului bisericesc”, provine din Lat. Medievala “parson”  (vezi persoana). Folosirea ecleziastica este obscura; ar putea sa se refere la “persoana” care detine legal proprietatea bisericii, sau ar putea fi o abreviatie a persona eclesiae (persoana a bisericii)

pasaport

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1357 – Passport  

• Maritim. Un document emis unui vas comercial neutru, de catre guvernul de care apartine, pe timp de razboi, pentru a-si dovedi nationalitatea si pentru a fi protejata de navele puterilor beligerente. Deobicei acesta contine numele si rezidenta capitanului, descrierea proprietatii, tonajul, si destinatia navei, natura si cantiatea marfii si locul de unde provine aceasta marfa.
• Dreptul International. O licenta emisa in timpul unui razboi, ce autorizeaza o persoana sa se sustraga din teritoriul unei natiuni beligerente ce se afla pe teriotriul altei natiuni, sau folosit pentru a calatori dintr-o tara in alta fara sa fie arestat pe seama razboiului. 
• Dreptul American. Un instrument special folosit pentru protectia vaselor Americane impotriva puterilor Barbare, numit adesea “Mediteranean Pass”. Deasemenea document adresat puterilor straine, ce certifica ca persoana descrisa este cetatean al Statelor Unite si prin care ii este permis sa vina si sa place dintr-o tara in alta cat si sa primeasca ajutor medical si protectie.
• Dreptul Modern. Un mandat de protectie si autoritatea de a calatori, acordat de catre un ofiter competent persoanelor care se deplaseaza dintr-un loc in altul. 

patriarh

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1359 – Episcopul suprem peste cateva tari sau provincii, la fel cum un arhiepiscop controla cateva eparhii.

Etimologie Patriarch – sec. XII Fr. Veche patriarche “unul din tatii Vechiului Testament” si direct din Lat. patriarcha (Tertullian), din Gr. patriarkhes “sef sau cap al unei familii” format din cuvantul patria “familie, clan”, din cuvantul pater “tata” + arkhein “a domni” (vezi arhon/arhonte). Deasemnea folosit ca titlu de onoare pentru anumiti episcopi (vezi episcop) in structura Bisericeasca timpurie, notabile fiind Antioch, Alexandria si Roma.

Concise Etimological dictionary – sef al unei rase sau al unui trib.

DEX patriarh 1929 -m. 1. nume dat mai multor personaje sfinte în Vechiul-Testament, a căror vieață fu foarte lungă; 2. titlul capului Bisericii ortodoxe; 3. fig. bătrân respectabil care trăiește în mijlocul unei familii numeroase.

patron

Black law Dictionary editia a IV-a – pag 1360

• In dreptul ecleziastic .Cel ce are dreptul, titlul, puterea, sau privilegiul de a prezentare a unui beneficiu ecleziastic.
• In dreptul Roman. Fostul maestru al unui sclav emancipat.
• In dreptul Francez. Capitanul  (vezi Capitan) sau maestrul unui vas maritim.

Concise etimological Dictionary – Lat. patronus protector din radacina patr- radacina cuvantului pater – tata.

DEX patron – 1986   Patrician roman socotit în raport cu clienții săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberați. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerț, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus]. Sfînt protector; stăpîn.

patrimoniu

Ballentines Law dictionary litera P – pag. 36 – un domeniu mostenit; proprietate mostenita de la tata sau de la stramosii de pe partea tatalui.

Etimologic patrimony – mijlocul sec. XIV “proprietate a Biericii”, deasemenea “mostenire spirituala a lui Hristos”, din Fr. Veche patremonine “mostenire, patrimoniu” (sec XII) si direct din Lat. patrimonium “un domeniu paternal, mostenire de la tata”, deasemenea figurativ, de la  pater (genitiv patris) “tata” + sufixul monium  semnificand actiune, stat/stare, conditie. Incepand din sec XIV a inseamnat “proprietatemostenita de la tata sau de la stramosi”. Figurativ folosit in sensul de “lucruri imateriale obtinute de la stramosi” folosit in 1580.

patronaj

Black law Dictionary editia a IV-a – pag 1360  In dreptul Ecleziastic Englez. Dreptul de prezentare a unei biserici sau a unui beneficiu. Dreptul de a numi in functie, considerat ca un privilegiu sau drept personal, dar nu sub aspectul unui Trust Public. (vezi Trust public).

Ballentines Law dictionary litera P – pag 36 – Referitor la un magazin, pravalie, oficiu, sau serviciul pentru obtinerea de bunuri, marfuri, servicii etc. Dreptul de numire a ministrului (vezi ministru) intr-o biserica. Daca se face afirmarea ca o anumita prostituata este sub “patronajul” unui barbat este echivalent cu a adeclara ca aceasta este *amanta lui.

*(cuvantul folosit este mistress care in Ballentines Law dictionary litera M este definit ca “o femeie care este conducatoarea unei institutii precum un orfelinat. O femeie care se angajeaza in relatii sexuale cu un barbat pentru o perioada luga de dimp, deobicei in schimbul unor beneficii financiare.”

Etimologie patronage  “drept de a prezenta o persoana calificata in fata unei biserici” din Franceza Veche patronage (sec. XIV) de la cuvantul patron (vezi patron) . Sensul laic de “actiune de a oferi suport infulential” dateaza din 1550. Din 1769 folosit in sensul de a “puterea e a oferi serviciu si favoruri”; din 1804 inseamna “afacere obisnuita a clientilor”.

persoana

Black law Dictionary editia a IV-a – un barbat considerat conform rangului ce il ocupa in societate, cu toate drepturile intitulate conform pozitiei sale, si obligatiile impuse. Termenul include femei si barbati deopotriva. Termenul ar putea include fiinte artificiale precum corporatiile, cuazi-corporatii, corporatii teritoriale, corporatii straine, in legautra cu taxarea si legile venitului, atasamente, aplicarea la limitarea actiunilor, si in ceea ce priveste admisibiltatea ca martor al unei parti in numele sau, atunci cand partea opusa este o pesoana vie. Conform amendamentului XIV al Statelor Unite corporatiile sunt persoane si cuvantul fiind folosit ca si clauza. Persoanele sunt de doua feluri naturala (persoana fizica) si artificiala (persoana juridica). O persoana naturala este o fiinta umana. O persoana artificiala cuprinde o sucesiune sau o colectivitate de persoane naturale ce formeaza o corporatie; o coletie de proprietate pentru care legea le atribuie capacitatea de a avea drepturi si obligatii. Un judet este o persoana in termeni legali. 

 Black Law Dictionary 5th –  in general folosit ca o fiinta umana (adica persoana fizica), desi prin statut termenul poate include o firma, organizatie muncitoreasca, parteneriat, asociatii, corporatii, reprezentativi legali, administratori fiduciari, fiduciari in faliment, destinatari, administratori. O corporatie este o persoana in sensul de protectie egala si a prevederilor legale a Constitutiei Statelor Unite. Guvernele straine cu abilitatea de a da in judecata in instantele  Statelor Unite sunt persoane care au dreptul sa aduca procese  de daune tribunale pentru presupusele incalcari a legilor anti-trust sub Claiton Act. Sectiunea 4. Municipalitatile si alte unitati guvernamentale sunt persoane. 

Ballentines Law dictionary litera P  –  Un individ sau o organizatie UCC 1201 (27) : persoana inseamna un individ, corporatie, trust de afaceri, domeniu, trust, parteneriat, societate cu raspundere limitata, asociatie, societate pe actiuni, guvern, subdivizii guvernamentale, agentie, sau instrumentalitati, corporatii publice, sau oricare alte entitate legala sau comerciala. Dupa cum este folosita in legile anti-trust, include corporatii si asociatii. Incluzand corporatii care au fost incorporate intr-un statut care impune o taxa de licenta. Deobicei include corporatii cu un statut fiscal. Inclusiv corporatii care sunt folosite intr-un statut legat de vanzarile unor  marfuri dupa greutate sau masura. O corporatie este considerată o “persoană” în sensul statutului de limitare și, prin urmare, statutul rulează în mod obișnuit împotriva corporațiilor, iar corporațiile interne sunt incluse, in general, în clasa persoanelor care pot sa pledeaze în temeiul statutului și pot, ca regula generala , sa dobândeasca titlul de posesie adversă pentru perioada legală în același mod și în aceeași măsură ca și o persoană fizică. O corporatie municipala este o “persoana” in sensul statutului de limitari.

Etimologie person – inceputul sec. XIII, din Fr. Veche persone “fiinta umana, oricne, person” (Fr. Moderna personne) si direct din Lat.persona “om, persoana, personaj; parte dintr-o opera de teatru, caracter asumat” original insemna “masca, fata falsa”, precum cele facute din lemn sau lut purtate de catre actori in Tetrul Roman timpuriu. Legat de Lat. personare “a suna prin” (adica masca prin care cineva putea vorbi si vocea ii era amplificata), Klein and Barnhart spun ca este probabil un cuvant Etruscan imprumat phersu “masca”. Klein merge mai departe si spune ca acesta provine din origini Gr. si il compara cu Persefona. In termeni legali “organ coroporativ sau corporatie ce are drepturi legale” sec 15 scurtatura pentru sensul de “agregat de persoane”, person corporate mij. sec. XV. Cuvantul persoana incepe sa fie folosit in scopul de a inlocui denumirea de barbat in compusi si pentru a evita conotatii sexiste dateaza din 1971. In persoana este folosit ca “prin prezenta corporala” si dateaza din 1560.

Concise Etimological Dictionary – Lat. persona,  o masca folosita de un actor, un personaj, caracter jucat de un actor, o persoana. Lat personare,  a suna prin; odenumirea de masca uriasa atasata unui actor vine datorita sunetului amplificat de aceasta intr-un amfiteatru din Lat per prin; sonare sunet, cantec / Lat sonus ton, sunet, voce

personalitate

Black law Dictionary editia a IV-a personality pag. 1377 –  In Dreptul Civil modern. Incidenta legii sau a unui statut (ordonanta) asupra persoanelor, sau acea calitate care face o lege personala in loc de lege reala. Prin personalitatea legii,  juristi straini se refera in general la toate legile care au de a face cu conditia, stadiul, si capacitatea persoanelor (vezi persona).

porfirogenet

DEX *porfirogenét, -ă 1939 – adj. (vgr. porphyrogénnetos, născut în purpură). Epitet care se dădea copiilor împăraților bizantinĭ născuțĭ în timpu domniiĭ tatăluĭ lor: Constantin Porfirogenetu.  -1929 – («născut în purpură»), nume ce se da copiilor împăraților bizantini când se nășteau în timpul domniei tatălui lor. V. Constantin  (vezi si Basilica). 

politica

Black Law Dictionary 5th – principii generale be baza carora guvernul gestioneaza afacerile publice sau legislativul prin masurile acestora ; politica de asigurare  termen general folosit pentru descrierea tuturor contractelor de asigurare ;politica publica acel principiu al dreptului care sustine ca nici un subiect nu poate face legitim nimici ce are tendinta de a afecta publicul sau impotriva bunurilor publice. Principiile sub care libertatea de contractare sau tranzactiile private sunt restrictionate prin lege in interesul comunitatii. Termenul “politica” dupa cum este aplicat unui statut, unei reglementari, ordonanta, unui curs de actiune, sau ceva similar, se refera la efectul sau probabil, tendinta, sau obiectul, considerat cu trimitre la buna starea sociala si politica a statului. Deci, anumite clase de fapte sunt considerate a fi “impotriva politicii publice” cand dreptul refuza sa le impuna sau sa le recunoasca pe motivul ca au o tendinta neplacuta, astfel incat sa fie daunatoare statului, cu exceptia ilegalitatii sau moralitatii.

Etimologie policy – s1. metotoda de gestionare “sfarsitul sec. XIV, “studiul sau practica a guvernamantului”, din Fr. Veche plicie (sec XIV) “organizatie politica, administratie civila”, din Lat. Tarzie politia “stat, administratie civila” din Gr. politeia “stat, administratie, guvernamant, cetatenie” de la cuvantul polites “cetatean”, sau cuvantul polis “oras, stat” (vezi polis). Insemnand “plan de actiune, forma de administrare” incepand din anul 1400. s2 in sens de polita –  contract scris de asigurare “1560 din Fr. Medievala police “contract, conosament” (sec XIV), din Italiana polizza “dovada scrisa a unei tranzactii” din Italiana Veche poliza, din Lat. Medievala apodissa apo-“chitanta pentru bani” din Gr. apodexis “dovada, declaratie” format din “departe” + deiknynia “a arata” inrudit cu Lat. dicere “a spune, a vorbi” (din radacina Proto Indo Europeana  *deik- “a arata”, sau “pronuntare solemna”)

politie

Etimologie police  1530 “controlul si regularizarea unei comunitati“, la inceput esential aceslasi cuvant ca si politica din Fr. police (sfarsitul sec XV), din Lat.politia “administratie civila”, din Gr. polis “oras” (vezi polis)

Pana la mijlcoul sec. XIX folosit in Anglia pentru “administratia civila” aplicata “administratiei ordinii publice, pentru aplicarea legii” (1716) si isi are originea din Franceza, si original in Engleza facea referire la Franta sau la o alta natiune straina. Prima forta care a purtat acest nume in Anglia a fost Politia Marina, infiintata in 1798 pentru a proteja marfurile din Porul Londrei. Din 1810 a inceput sa fie foloist ca “organ de ofiteri ce au datoria de a impune legile, si de a detecta delictele etc.”.

Puteri politiste este puterea guvernului de a limita libertatile civile si de a exercita restrangeri si constrangere peste drepturile private, in special in scopul de a proteja bunastarea publica. Stat politist “stat regulat prin mijloacele politiei nationale” prima oara folosit in 1865 cu referire la Austria. Actiuni politiste in sens international de “interventie militara in lipsa razboiului, ostentativa pentru corectarea dezordinii” a fost folosit din 1933.  Ofiter polisist atesta din 1794 in America/Anglia. Statie de Politie din 1817.

Concise Etimological Dictionary – police orig. guvern civil, stat, oras, cetatenie.

DEX políție f. (rus. políciĭa, d. germ. polizei, it. polizia, nfr. police, vfr. policie, poliție, lat. politia, guvern, care vine d. vgr. politeta, guvern. V. politie). Administrațiune care menține ordinea și siguranța publică în orașe (poate fi și o poliție sanitară ș. a.): regulament de poliție. Oameniĭ care fac parte din această administrațiune: poliția a venit îndată, a denunța polițiiĭ. Localu acesteĭ administrațiunĭ: a te duce la poliție. A face poliție, a menține ordinea undeva. V. jandarmerie. Activitate, practică politică, afaceri 

porfirogenet

DEX *porfirogenét, -ă 1939 – adj. (vgr. porphyrogénnetos, născut în purpură). Epitet care se dădea copiilor împăraților bizantinĭ născuțĭ în timpu domniiĭ tatăluĭ lor: Constantin Porfirogenetu.  -1929 – («născut în purpură»), nume ce se da copiilor împăraților bizantini când se nășteau în timpul domniei tatălui lor. V. Constantin  (vezi si Basilica). 

 

Privilegiu

Black law Dictionary editia a IV-a – “Drept Civil” –  Un drept pe care natura unei datorii o acorda unui creditor, si care ii da dreptul sa aiba intaietate inaintea altor creditori. Este doar un accesoriu al datoriei pe care o asigura si se anuleaza odata cu  stingerea datoriei. Privilegiile dreptului civil au devenit, prin adoptarea instantelor amirale, dreptul garant (dreptul de sechestru) amiral. 

possessio

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1400 – Dreptul Civil – Conditie sau fapt prin care cineva poate sa isi exercite puterea asupra unui lucru corporeal dupa buna lui placere excluzand pe ceilalti. Aceasta conditie in fapt este numita “detentie” si formeaza substanta posesiunii sub toate varietatile sale. Posesiune in sensul de detentie este exercitarea puterii de a te comporta ca si un proprietar. Termenul possessio este folosit de juristii Romani in diferite sensuri.  Exista possessio simpla, possesio civilis, si possessio naturalis. Possessio denota original simpla detentiune. Dar aceasta detentie sub anumite conditii, devine un stadiu legal care duce la improprietarire prin uzucapiune. Conform cuvantului possessio care nu necesita nici o alta calificare atata timp  cat nu exista o alta notiunie atasata posesiei, necesita o astfel de calificare cand detentia devine un stat legal. Aceasta detentie cand implineste conditiile necesare uzucapiunii este numita possessio civilis si toate celelalte posesii opusei acestei posesii civile este possessio naturalis. 

Remediu civil

Ballentines Law dictionary editia III litera C  pag 79 – Un remdeiu solicitat in cadrul urmrarii penale intr-un proces sau o actiune din partea unei persoane private sau in numele unei persoane private pentru afirmarea unui drept privat.

reversibil

TheEssentialLawDictionary-1stEdition reversion -pag. 440 – un drept de proprietate ce aparatine proprietarului original sau mostenitorilor acestuia si care poate fi revendicat dupa ce interesele curente se sfarsesc (de ex sfarsitul unui leasing sau moartea posesorului curent).

DEX reversibil a. 1929  Jur. se zice de bunurile ce trebue întoarse proprietarului sau moștenitorilor.  1939 Care se poate întoarce la fostu proprietar care a hotărît saŭ care se poate vărsa asupra moștenitorilor (cum eraŭ fiefurile care, la moartea vasaluluĭ mort fără moștenitorĭ, reveneaŭ la senior saŭ cum îs pensiunile care se varsă asupra copiilor).

religie

Etimologic religion – In orice cez, etimologia populara printre anticii (Servius, Lactanius, Augustine) si interpretarea multor scriitori moderni face conexiuni cu religare “a obliga, a lega” prin notiunea de “a impune o obligatie” format din re- din nou si ligare  a lega“

Religie are aceasi radacina Li’g-o (eu leg, a lega, a obliga) ce compune cuvinte precum ligament, obligatie si Lege (vezi Lege) Vezi poza de mai jos.

O alta dovada irefutabila ca acest cuvant este asociat cu Obligatie este definitia etimologica din DEX – 1939 *obligațiúne f. (lat. obligátio, -ónis). Datorie, lucru impus de religiune, de lege, de morală: a’mplini obligațiunile de bun cetățean. Îndatorare, motiv de recunoștință: a avea obligațiunĭ față de un amic (și -áție). Com. Titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termin. 1929 –  obligați(un)e f. 1. ceeace obligă; 2. motiv de recunoștință; 3. necesitate impusă cuiva; 4. orice îndatorire de plată: 5. titlu de rentă emis de o societate și plătibil la termen.

remisiune

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1534 – In Dreptul Civil. O eliberare a unei datorii. Este conventional atunci cand  este acordat in mod expres debitorului de catre un creditor avand capacitatea de a instraina; sau tacit, cand creditorul cedeaza debitorului lui titlul original, sub semnatura privata constituind obligatia. 

DEX REMISIÚNE s.f. (Liv.) 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. (Med.) Atenuare temporară a manifestărilor unei boli. 3. Remitere. 

respondent

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 1552 – In practicile Echitatii. Partea care trebuie sa raspunda pentru o nota de plata/cambie intr-o curte de Echitate (Chancery).

In Amiralitate. partea asupra careia o calomnie  este servita in amiralitate.

In practica de recurs. Parte care contesta un recurs.

In Drept Civil. Cineva care este raspunzator sau este girantul altcuiva; fidejusor.

Etimologie respondent – 1520 “cineva raspunzator” din Lat. respondentem (nominativ respondens, respondeorepspondere), participiu prezent  “a raspunde, a da socoteala, promisiune in schimbul.

rogatoriu

ROGATÓRIE 1986 adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegată de un tribunal să facă un act de procedură sau de instrucție judiciară la cererea unui alt tribunal

scrisoare rogatorie

TheEssentialLawDictionary-1stEdition pag. 442 O scrisoare trimisa de un judecator altui judecator care se afla in alt stat sau tara, cerandu-i sa investigheze si sa interogheze un martor care traieste in acea tara/sta

scotia

Numele Scottish sau Scotland deriva din Lat. si originar din Gr. skotia, din fem. skotios, intunecat, umbros, din skotos, intuneric. In Egiptul antic exista un templu numit Venus Scotia si se spune ca numele tarii Scotland (Scotia) deriva din numele unei Regine faraon numita Scota. Sursa https://gnosticwarrior.com/ordo-ab-chao.html 

Sinai

Etimologie Sinai – muntele este probabil numit dupa zeita lunara Sin, care a fost venerata de Sumerieni, Akkadieni, si Arabi stravechi. Vezi poza din dreptul definitiei byblos.

stat

s.n.  Black Law Dictionary 5th o anumita clasa sociala care ocupa in permanenta un teritoriu fix legati si uniti prin obiceiurile cutumiare (common-law) intr-un singur corp politic exercitand, prin mediul unui guvern organizat, *capacitatea suverana si controulul asupra tuturor persoanelor si lucrurilor din interiorul granitelor in care se afla, capabili sa declare razboi si pace si sa intre in relatii internationale cu alte comunitati de pe glob.

*(constitutia organica a Statlor Unite a Americii a declarat toati cetatenii ei liberi si cu statut privat, practic aveau statut suverani ai pamantului numit America de Nord; acestia au contractat cu zona civila acceptand beneficiile si privilegiile oferite si si-au pierdut statutul priviat; Statele Unite ale Americii originala nu a dat guvernului “suveranitate independenta” ci doar capacitate suverana limitata pentru un anumit scop)

Black law Dictionary editia a IV-a – una din componentele ale commonwealth sau State ce fac parte din Statele Unite ale Americii. Termenul este cateodata aplicat deasemnea pentru agentii guvernamentale autorizate de stat, precum corporatii municipale. 

Etimologie State – s1. Anul 1200 “circumstanta, pozitie in societate, atributii temporarare al unei persoane sau al unui obiect, conditie” din franceza veche estat “pozitie, conditie; stare, statura” si direct din Lat. Status „stare, loc, stat ; mod de a sta, postura; ordin, aranjament, conditie” figurativ „stare, poziție, reputație, rang; ordin public, organizație comunitară,” substantiv de acțiune din participiul trecut a bazei stare „a sta” din rădăcina PIE sta- „a sta, firm”. Fr. État. Cuvântul latin a fost adoptat în limbile Germanice moderne (German, Olandeza staat) însă strict în sensul politic. s2 „roganizatie politica a unei tari, a unei puteri civile superioare, guvern” circa 1300, provenit din folosirea specială a cuvântului stat (s1) și-a schimbat sensul în „conditie a unei tari” în ceea ce privește guvernarea, prosperitatea, etc sfârșitul sec. XII, din fraza Latina precum status rei publicae „conditie (sau existența) al republcii” ; Sensul de “entitate semi-independenta sub autoritate federala, unul dintre corpurile politice care impreuna formeaza o republica federala” dateaza din 1774. Coloniile Britanice din America de Nord erau ocazional numite state inca din anul 1630; cuvantul State a fost o scurtatura pentru “the United States of America” inca din 1777; la fel si Olanda.

DEX 1958 – Stat, State s.n.  Organizație politică a clasei economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente și reprimarea împotriva altor clase; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație;

 Wikipedia – Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.

subiect

Black law Dictionary editia a IV-a  subjec to (subiect al/de) pag. 1670 – Raspunzator, subordonat, servil, inferior, supus al; guvernat (vezi guvern)  sau afectat de; prevazut; care trebuie sa dea socoteala.

Etimologie Subject – (s.) persoan (vezi si persoana) sub controlul sau stapanirea altuia, “in special un guvern sau un domnitor (vezi arhon/arhonte), din Fr. Veche sogit, suget, subget “o persoana sau un lucru ce este subiect”, de la substantivul Lat. subiectus “ceva ce se afla ca substrat, dedesubt, langa o frontiera”, figurativ “subjugat, adus sub control” participiul trecut al cuvantului subigere, subiicere “a plasa dedesubt, a atasa dedesubt; a face un supus; subordonat; ingenunchiat”, format din cuvantul sub “dedesubt” (din radacina Proto Indo Europeana *upo” dedesubt”) + forma combinata de iacere  “a arunca” (de la radacina Proto Indo Europeana *ye-  “a arunca, indemna”). In sec XIV, sugges, sogetis, subgit, sugette; forma re-Latininizata in Engleza in sec. XVI. Sensul de “persoana sau lucru considerat drept beneficiar al unei actiuni, asupra careia se poate actiona” dateaza din 1590. Sensul gramatical este inregistrat din 1630 din Lat. subjectum “subiect gramatical”.

succesiune

DEX succesiune f. 1. șir de persoane sau de lucruri cari se succed fără întrerupere sau la scurte intervale; 2. Jur. transmiterea unei moșteniri: succesiunea se deferește sau prin lege sau după voința omului prin testament. 3. bunuri transmise: o succesiune bogată.

sugestie

SUGÉSTIE, sugestii, s. f. 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva; înrâurire și dirijare a voinței cuiva. ♦ Spec. Influență exercitată asupra conștiinței și voinței cuiva (în stare de veghe sau în stare hipnotică), folosită în tratarea unor tulburări neuropsihice. 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva (cu scopul de a-l face să-ți îndeplinească o dorință); înrîurire și dirijare a voinței cuiva ; Influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 

testament

Etimologie testament – sfarsitul sec. XIII “ultima vointa de a dispune de proprietate” din Lat. testamentum t“o vointa, publicare a vointei”, de la cuvantul testari “a face vointa, a fi martor la” de la testis “martor, boase, testicole” din radacina Proto Indo Europeana *tri-st-i- “a treia persona ce sta langa” de la radacina *tris- “trei” ( three) in sensul de “a treia persoana, martor care nu are nici un interes intr-o revendicare”.

titlu

TITLU – Inscris constatator al unor valori negociabile la bursa (spre exemplu, un titlu la purtator). 
Exemplul personal : Titlu de proprietate, Titlu de Stat = instrumente negociabile sau titlu de valoare (hartii de valoare/titlu la purator)

Obligatiunea este “o valoare mobiliara titlu de creanta” 
“Elementele unei obligatiuni sunt:
a) denumirea de obligatiune (scris cu majuscule);”
vezi definitiile oficiale si legale

Trust caritabil

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 372 relatie fiduciara care supune titularu proprietatii sa o administreze pentru un scop caritabil . Un Trust pentru beneficiul public sau a unei portiuni din acesta. Caracteristicile acestuia reprezinta expresia unui scop caratiabil si nedefinirea beneficiarilor.

Ballentines Law dictionary editia III litera C – pag 57 – Un trust creat pentru beneficiul unei clase indefinite de persoane ce constituie o portiune sau clasa publica, sau mai amplu definitit, un trust ce limiteaza proprietatea in scopuri publice; un dar dedicat printr-o anumita metoda pentru a beneficia in final sau pentru imbunatatirea publica, sa o portiune semnificativa al acestuia, si care nu implica neaparat implicarea activitatilor ilegale sau folosirea contrara cu politica (vezi politica) publica, pentru promovare sau pentru ceva recunoscut in domeniul bunastarii generale. Un dar pentru beneficiul persoanelor (vezi persoana), fie prin aducerea mintilor si inimilor sub influenta educatiei sau a religiei (vezi religie), prin curatarea corpurilor de boli, suferinte, sau constranger, prin ridicarea si mentinerea cladirilor publice, in alte cuvinte micsoreaza povara  si creaza conditii mai bune pentru un scopuri publice generale.

Acte de trust cartiabil – statutele si regulamentele ce reguleaza administrarea caritatilor prin functionarii administrativi al acestora.

Trust public

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 1758 Un trust constituit in beneficiul intregului public sau care acopera o parte considerabila capabila sa raspunda la o descriere specifica; Trust-urile Publice si Trust-urile caritabile (vezi Trust Caritabil) pot fi considerate in general ca expresii sinonime.

Uzucapatiune

Black law Dictionary editia a IV-a  pag. 1788 – USUCAPIO/ USUCAPTIO. Un terment folosit in Dreptul Roman folosit pentru a denota achizitia unei proprietati. Corespunde foarte mult cu termenul “prescriptie“. Cele doua conditii esentiala pentru usucapio sunt justa causa  si bona fides(ignoranta).

DEX UZUCAPIÚNE s. f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM]

Zombi

Etimologie Zombie – 1871 originar din Africa de Vest (comparat cu Kikongo zumbi “fetish” Kimbundu nzambi “god”), original numele unei zeitati sarpe, mai tarziu cu intelesul de “cadavru reanimant” in cultul voodoo . Dar poate provenit din Louisiana cuvant ce inseamna “fantoma, aparitie”, din Spaniola sombra “aparitie, fantasma”. Folosit in sensul de incuiat din 1936.

1871, of West African origin (compare Kikongo zumbi “fetish;” Kimbundu nzambi “god”), originally the name of a snake god, later with meaning “reanimated corpse” in voodoo cult. But perhaps also from Louisiana creole word meaning “phantom, ghost,” from Spanish sombra “shade, ghost.” Sense “slow-witted person” is recorded from 1936

DEX ZÓMBI s. m. 1. Om înviat din morți, care și-a pierdut identitatea, drogat (în stare de letargie) sau cu creierul spălat, apoi înscris cu anumite ordine, pe care le execută orbește, folosit în interes personal sau de manipulare politică. 2. (Fam.) Om fără caracter, lipsit de orice voință. (din fr. zombi)