ministru

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1223 – in Dreptul Ecleziastic. O persoana decretata in conformitate cu uzantele unei biserici sau a unui corp asociat de Crestini pentru predicarea evangheliei si ocuparea postului pastoral.

ministru de externe – un ambasador, ministru, sau reprezentat trimis de un guvern strain.

ministru public – un termen general prin care atribuit tuturor reprezentatilor diplomatici de inalta clasa – precum ambasadori, reprezentati, rezidenti, – dar fara sa includa reprezentativi comerciali, precum consulul.

Etimologie minister s. – sec. XIII “cineva care actoneaza asupra autoritatii altuia” din Fr. Veche menistre “servitor, valet, membru al personalului ce ingrijeau o casa, administrator, muzician, ministrel” din Lat. minister (genitiv ministri) “inferior, servitor, asistent al preotului” (in Lat. Medievala insemna “preot”), derivat din cuvanul minus, minor “mai putin” deci “subordonat” (din radacina Proto Indo Europeana *mei- (2) “mic”) + sufixul comparativ *-teros. Format dupa modelul magi-ster. Sensul de “Preot” atesta de la inceputul sec. XIV. Sensul politic de “inalt ofiter al unui stat” dateaza din 1620, de la notiunea de “in serviciul coroanei”.