Port Fenician antic ( numit Jebeil, Lebanon modern) din care papirusul Egiptean era exportat in Grecia. Numele probabil este o corupere Greceasca a cuvantului Fenician Gebhal, care se spune ca insemna literalmente “orasul frontiera” sau “orasul munte” (comparativ cu Ebraica genhul “frontiera, hotar”, Arabic jabal, Canaanite gubla “munte”) care este probabil o etimologie folclorica a unui …
Etimologie basilisk – creatura reptiliana fabuloasa, basiliscus (Trevisa, sf. sec. XIV), din Lat. basiliscus (vasilic), din Gr. basiliskos denumire a unei specii de sarpe, literalmente “rege mai mic”, diminutivul basileus “rege” (vezi Basil); se spune ca a fost numit asa datorita faptului ca avea o creasta ce semana cu o coroana. DEX *basilísc 1939 – m., pl. ștĭ (vgr. basiliskos, dim. …
Black law Dictionary editia a IV-a pag. 268 – Nume dat unei compilatii de legi Romane si Grecesti, in jurul anului 880 e.n. de catre Imparatul Basilius(Basil I in engleza), si publicata de sucesorul sau, Leon Filozoful (Leon the Philosopher ). A fost scrisa in Greceasca, si a devenit un rezumat al Corpus Iuris Iustinian, si era compusa …
Etimologie baal Biblic , din Lat. antica Baal , Gr. Baal, din Ebraica Ba’al, literalmente “stapan, maestru, domn”, un titlu folosit pentru orice zeitate (incluzand Iehova; vezi Osea ii.), dar mai tarziu a devenit numele unei zeitati solare Semitice venerata licentios de catre Fenicieni si Cartaginezi; de la ba’al “cel ce a luat posesia” deasemenea “cel …
Etimologie aryan – termen din istoria clasica, din Lat. Arianus, Ariana , de la Gr. Aria, Areia, nume aplicate in vremurile clasice la partea estica a Persiei antice si a locuitorilor de pe acest teritoriu, Persani stravechi au folosit acest nume pentru a fce referire la ei insine (Persana veche ariya-), din care rezulta cuvantul Iran. In …
Black Law Dictionary 5th – Diocese – Extensie teritoriala a jurisdictiei episcopale. Circuitul jurisdictiei fiecarui episcop. Etimologie dioceza – district si populatie sub ingrijirea pastorala a episcopului, “mijlocul sec. XIV, din Fr. Veche diocese (sec XIII, Franceza Moderna diocèse), din Lat. Veche diocesis, in Imperiul Roman “jurisdicita unui guvernator, o subdiviziune a prefecturii ce continea un numar de provincii, “mai tarziu, in …
*eparhíe s.f. 1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit 1939 (vgr. eparhia). Dieceză, (vezi dieceza) maĭ multe județe supuse jurisdicțiuniĭ unuĭ episcop, unuĭ mitropolit orĭ unuĭ patriarh. (vezi patriarh) – Și epárhie 1929 (după rus.). eparhie f. diviziune ecleziastică, întindere de țară sub jurisdicțiunea unui episcop: în România sunt 18 eparhii. [Gr. mod.].
Black Law Dictionary 5th – demnitar ecleziastic, fiind sef al clericilor din eparhia sa, subiect al arhiepiscopului din provincia in care eparhia sa este situata. Etimologie bishop – Engleza veche “episcop, mare preot (evreu sau pagan), din Lat. Veche episcopus, din Grecescul episkopos “observator, supraveghetor spiritual” un titlu acordat pentru diferiti oficiali guvernamentali, mai tarziu preluat …
DEX arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis) ; (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos) ; titlul celor dintâi magistrați în Atena (dela 1045-296 a. Cr.). Titlu dat primilor magistrațĭ în vechile republicĭ greceștĭ. Etimologie Archon – unul …
DEX m. (ngr. árhon. V. arhont). Sec. 18-19. Cuvînt de politeță adresat boĭerilor (ca azĭ domnule saŭ cocoane): să trăĭeștĭ, arhon pitar! – Uzitat singur și árhonda (ngr. arhondas, voc. -nda, scris -nta): așa e, arhonda! V. boĭer. m. în epoca fanariotă, titulatură nobilă pusă înaintea numelui boieriei: arhon Șatrar; vocativ: arhonda! [Gr. mod.]. vezi si arhonte.
