parson

Ballentines Law dictionary litera P – un pastor, un ministru a evangheliei sau cleric care administra o biserica sau o parohie. Un barbat care, sub sistemul ecleziastic englez detinea totalitatea drepturilor unei biserici parohiale. Era numit parson, persona deoarece, prin persoana lui, biserica, un organism indivizibil, era reprezentata; si el este in sine un corp corporativ, pentru a proteja si apara drepturile bisericii, pe care o personfica, printr-o sucesiune perpetua. Ele este uneori numit rector, sau guvernator (vezi guvern) al bisericii.

Etimologic parson – sfarsitul sec. XII, din Anglo-Fr. si Fr. Veche “preot, parson, detinatorul oficiului bisericesc”, provine din Lat. Medievala “parson”  (vezi persoana). Folosirea ecleziastica este obscura; ar putea sa se refere la “persoana” care detine legal proprietatea bisericii, sau ar putea fi o abreviatie a persona eclesiae (persoana a bisericii)