politie
Etimologie police 1530 “controlul si regularizarea unei comunitati“, la inceput esential aceslasi cuvant ca si politica din Fr. police (sfarsitul sec XV), din Lat.
politia “administratie civila”, din Gr. polis “oras” (vezi polis)
Pana la mijlcoul sec. XIX folosit in Anglia pentru “administratia civila” aplicata “administratiei ordinii publice, pentru aplicarea legii” (1716) si isi are originea din Franceza, si original in Engleza facea referire la Franta sau la o alta natiune straina. Prima forta care a purtat acest nume in Anglia a fost Politia Marina, infiintata in 1798 pentru a proteja marfurile din Portul Londrei. Din 1810 a inceput sa fie foloist ca “organ de ofiteri ce au datoria de a impune legile, si de a detecta delictele etc.”.
Puteri politiste este puterea guvernului de a limita libertatile civile si de a exercita restrangeri si constrangere peste drepturile private, in special in scopul de a proteja bunastarea publica. Stat politist “stat regulat prin mijloacele politiei nationale” prima oara folosit in 1865 cu referire la Austria. Actiuni politiste in sens international de “interventie militara in lipsa razboiului, ostentativa pentru corectarea dezordinii” a fost folosit din 1933. Ofiter polisist atesta din 1794 in America/Anglia. Statie de Politie din 1817.
Concise Etimological Dictionary – police orig. guvern civil, stat, oras, cetatenie.
DEX políție f. (rus. políciĭa, d. germ. polizei, it. polizia, nfr. police, vfr. policie, poliție, lat. politia, guvern, care vine d. vgr. politeta, guvern. V. politie). Administrațiune care menține ordinea și siguranța publică în orașe (poate fi și o poliție sanitară ș. a.): regulament de poliție. Oameniĭ care fac parte din această administrațiune: poliția a venit îndată, a denunța polițiiĭ. Localu acesteĭ administrațiunĭ: a te duce la poliție. A face poliție, a menține ordinea undeva. V. jandarmerie. Activitate, practică politică, afaceri. Forță publică = organ polițienesc al statului burghez, însărcinat cu menținerea ordinii.
