restituio in integrum

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1553 RESTITUTIO IN INTEGRUM – In Dreptul Civil. Restituire sau restabilire la condiția inițială. Aceasta era efectuată de pretor pe motive echitabile, la rugămintea unei părți vătămate, prin anularea și revocarea unui contract sau a unei tranzacții care sunt valide prin legea strictă sau schimbarea unei condiții legale produsă prin omisie și restabilirea părților la situația sau relațiile anterioare.

In Dreptul Român – restitutio in integrum, (latină „repunerea integrală” sau „reparaţie integrală”), cale de atac cunoscută în dreptul roman, care poate deschide posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară hotărârii judecătoreşti pronunţate. Restituirea în integritatea sa; restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei; reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor respective.

Vezi si Restituție.