subrogare

Black law Dictionary editia a IV-a pag. 1671 SUBROGATION –“Subrogarea” este un remediu echitabil împrumutat din Dreptul Civil. Și, ca o problematică de drept, independent de înțelegere, are loc numai în beneficiul asigurătorilor; sau a celui care, fiind el însuși creditor, a satisfăcut garanția unui creditor anterior; sau în beneficiul unui cumpărător care a stins sechestrul la proprietatea pe care a cumpărat-o; sau a unui co-debitor sau garanție care a plătit datoria care ar trebui, în totalitate sau parțial, să fi fost îndeplinită de un altul. Doctrina “subrogării” nu este aplicată pentru simplul străin sau voluntar care a plătit datoria altui, fără nici o cesiune sau acord de subrogare, fără a avea obligația legală de a efectua plata și fără a fi obligat să facă acest lucru pentru conservarea oricăror drepturi sau proprietate proprie.

De asemenea, se precizează că elementele sale sunt: ​​(1) partea care a pretins că a plătit datoria; (2) că nu era voluntar, dar avea un interes direct pentru descărcarea de gaj sau garanție; (3) faptul că a fost în mod secundar răspunzător pentru datorii sau descărcarea de gaj; (4) că nici o nedreptate nu ar fi făcută altei părți prin acordarea echității.

Subrogarea este de două tipuri, fie convențională sau legală; prima fiind în cazul în care subrogarea este expresă, prin faptele creditorului și a treia persoană; cea din urmă fiind (ca în cazul garanțiilor) unde subrogarea este efectuată sau implicită prin aplicarea legii.

DEX SUBROGÁ, subróg, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului. ◊ Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal. SUBROGÁ vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. *subrogațiúne f. (lat. sub-rogatio. V. rugăcĭune). Jur. Substituțiune în dreptu altuĭa.