testament

 Black law Dictionary editia a IV-a –  pag. 1847 – WILL (voință/testament) – Când cineva își exprimă “voința” să se facă o dispoziție particulară a proprietății lui, cuvintele acestuia fiind comandă. 

Expresia legală sau declarația făcută de mintea sau dorințele unei persoane în legătură cu dispoziția proprietății sale, pentru a fi efectuată sau să intre in efect după moartea sa.

Etimologie testament – sfarsitul sec. XIII “ultima vointa de a dispune de proprietate” din Lat. testamentum t“o vointa, publicare a vointei”, de la cuvantul testari “a face vointa, a fi martor la” de la testis “martor, boase, testicole” din radacina Proto Indo Europeana *tri-st-i- “a treia persona ce sta langa” de la radacina *tris- “trei” ( three) in sensul de “a treia persoana, martor care nu are nici un interes intr-o revendicare”.

DEX – 1939 *testamént n., pl. e (lat. testamentum, d. testari, a testa). Act autentic pin care spuĭ ce să se facă cu averea ta după moartea ta. (Cînd e scris, datat și iscălit de tine, se numește olograf; cînd e primit în prezența judecătoruluĭ și marturilor, se numește public saŭ autentic; cînd e predat judecătoruluĭ în plic închis și sigilat, se numește mistic). Vechĭu Testament, cărțile sfinte din ainte de Hristos (Pentateucu, Profețiĭ și Agiografiĭ); Noul Testament, cărțile sfinte de după Hristos (Evangheliile, Actele Apostolilor, Epistolele și Apocalipsu). V. biblie, diată.

1929 act autentic prin care cineva declară ultima sa voință și dispune de averea-i după moartea sa; Vechiul-Testament, colecțiunea cărților biblice;